Lucrările de consolidare și restaurare care se execută la biserica armenească Sf. Simion din municipiul Suceava continuă să ne ofere surprize.
Dacă luna trecută, arheologii suceveni, care efectuează cercetări în lăcașul de cult, semnalau descoperirea unei tainițe sub platforma altarului și identificau urme de zidărie care sugerau un alt plan al construcției, un alt element de noutate este în măsură să infirme informațiile de până acum, potrivit cărora biserica nu a fost pictată în interior.
Urme de pictură murală destul de bine conservate
Lucrările, efectuate în interiorul bisericii de către firma „Restaco”, au scos la iveală, prin îndepărtarea tencuielii de pe pereții naosului, urme de pictură murală destul de bine conservate.
Toate documentațiile referitoare la Biserica Sf. Simion (biserică datată din anul 1513 și atribuită ctitorului armean Donig, prin inscripția de pe piatra de mormânt a preotului Hovhannes, protopopul bisericii „care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon”) fac precizarea că lăcașul de cult nu prezintă urme de pictură murală interioară.
Atât lucrările de specialitate (cât și informațiile puse la dispoziție de enciclopedia liberă Wikipedia) consemnează că„Biserica Sf. Simion nu are nici un fel de picturi interioare”.
Lucrări de reparații și restaurare mai vechi
Istoricii și cercetătorii consemnează faptul că la sfârșitul sec. al XVI-lea – începutul sec. al XVII-lea, în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1600 și 1600-1606) biserica a fost refăcută (deși Gh. Balș presupunea că vechea construcție a dispărut).
Lucrări de restaurare s-au efectuat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către soții Christea și Mathilde Hadzi, care-și au locul de veci în cimitirul bisericii.
Alte lucrări de reparații, prin care s-a modificat parțial construcția (turla naosului se sprijinea inițial pe stâlpi de stejar, iar reparațiile n-au ținut cont de vechiul sistem de construcție și golurile rămase prin scoaterea stâlpilor au fost zidite) s-au făcut în anul 1925.
Biserica Sf. Simion, un obiectiv asupra căruia istoricii și cercetătorii se vor concentra cu mai multă atenție
Urmele de pictură scoase la iveală pe peretele opus ușii care asigură intrarea directă în naos (ușă de regulă nefolosită, întrucât intrarea se face prin ușa din pronaos), ca și tainița descoperită sub platforma altarului (considerată unicat într-un lăcaș de cult ortodox), fac ca biserica armenească Sf. Simion, care nu prezenta până acum un interes deosebit (era mai vizat turnul-clopotniță – Turnul Roșu, construit în anul 1551), să devină un obiectiv asupra căruia istoricii și cercetătorii se vor concentra de acum înainte cu mai multă atenție.
Detalii arhitectonice
Detaliile arhitectonice ale Bisericii Sf. Simion evidențiază o construcție de la începutul sec. al XVI-lea. Altarul, poligonal spre exterior, este sprijinit, până la o anumită înălțime, de un zid mai nou prevăzut cu mici contraforturi.
Se admite că arcul de susținere, care se vede între altar și naos, a fost ridicat într-o etapă mai târzie.
La exterior, contraforturile susțin arcul de vest al naosului și colțurile zidului de apus al bisericii.
Ferestrele au deschideri în acoladă cu chenar de baghete încrucișate, împodobite cu denticule și cu o bază încadrată de un pătrat cu floare (element de decor caracteristic sec. al XVII-lea).
