Urmașii infamului Brutus, groparii președinților PSD (II)

Victor-Viorel Ponta, pupilul lui Adrian Năstase, a fost silit să abandoneze, prin demisie, timona partidului, naufragiind și din funcția de prim-ministru. Cel care l-a lucrat în foi de viță, ciugulindu-l oscior cu oscior, cum mânca pasărea părintele Ghermănuță, personaj din povestirile lui Calistrat Hogaș, a fost, se știe bine, omul său de încredere, Liviu Nicolae Dragnea. Practicând „politica patului cald” i-a luat locul de președinte la PSD, zâmbindu-i golănește pe sub mustață. Rămas în afara jocului, „Micul Titulescu” și-a însăilat, din resturi, un nou partid care a dat chix la alegerile parlamentare. Acum jupânașul bântuie pe la principalele posturi de televiziune, încercând să-și afirme potențialul de politician atoateștiutor, a cărui valoare de întrebuințare nu-și găsește cerere pe piață.
Cel mai urât și-a încheiat cariera de președinte al PSD Liviu Dragnea, care a fost obligat să schimbe instant confortul și privilegiile înaltei funcții de șef al Camerei Deputaților cu privațiunile vieții de deținut la Penitenciarul Jilava. Lipsit de cultură, de caracter și de o educație aleasă, Liviu Dragnea a fost un personaj politic controversat, mandatul său de lider al PSD fiind pigmentat cu multe pete negre, cu mânării de joasă factură în partid, schimbări frecvente de prim-miniștri, comportament arogant cu tonuri dictatoriale. După ispășirea pedepsei a coborât în manutanță, printre oale și blide, etalându-și în public abilitățile de maestru în arta culinară. Atâta i-a mai rămas după ce l-a părăsit și juna Irina. Bietul Livache!
Doamna Viorica Dăncilă, singura femeie președinte al Partidului Social Democrat, nu a reușit nici ea să termine meciul în picioare. A fost răsturnată, în mod previzibil, de gealații cu instincte misogine din jurul său. Pentru blonda ingineră din Teleorman, funcția de președinte al PSD și prim-ministru reprezentau, la drept vorbind, niște pălării prea mari.
Nu i se pot contesta buna credință, loialitatea și strădania de a se achita, după pricepere și puteri, de sarcinile ce-i reveneau: ca o muceniță ascultătoare: mânca ce i se oferea și pleca unde era trimisă. Astăzi nici Viorica Dăncilă nu mai face parte din oastea pesedistă.
Vom trăi și vom vedea ce soartă îl așteaptă pe Marcel Ciolacu, actualul lider al PSD și fost adjunct al doamnei Viorica Dăncilă. Pândind din culise, ca un veritabil prădător, și-a deposedat „prin alunecare” predecesoarea de înalta funcție ce o țintea de mult timp cu lăcomie de vultur hoitar. Deocamdată cuviosul Măricel se menține pe linia de plutire, având o prestație prudentă, fără sclipiri de politician cu pretenție de a scrie istorie.
În Imperiul Bizantin mulți pretendenți la tron erau făcuți inapți pentru domnie, scoțându-li-se ochii. Tradiția statua că orbii nu puteau conduce țara. La noi, doar barierele legale pot zădărnici asemenea practici barbare, altfel, în lupta încrâncenată pentru putere, numeroși combatanți nu și-ar alege mijloacele, scopul fiind totul.
Invariabil, în cei 31 de ani de la formarea partidului, președinții PSD și-au încheiat cariera politică pe câmpiile social-democrației loviți de ciomagul ingratitudinii. Urmașii infamului Brutus, practicantul clasic al paricidului, nesocotesc învățăturile scrise în Cărțile Sfinte: „cine ridică sabia, de sabie va pieri”. Istoria devine ironică, atunci când se repetă des, mai ales cu „neprihăniții” cavaleri ai tristei figuri.
IOAN BĂNCESCU