Urmarea lui Hristos, condiție a înveșnicirii

„Și, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii și cărturarii, zicând: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească. Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Și zadarnic Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor”. Și chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” (Matei 14, 35-36 și 15, 1-11)
Fariseii au venit în fața Domnului Iisus Hristos și au adus acuze ucenicilor Săi că nu respectă datina bătrânilor, anume aceea de a-și spăla mâinile înainte de a se așeza la masă. Noi nu punem în discuție necesitatea spălării mâinilor ca act igienic. Însă observăm că Domnul Hristos a fost foarte tranșant. El a arătat că, de fapt, fariseii nu respectau poruncile lui Dumnezeu, ci puneau accentul mai mult pe obiceiuri lumești, pe lucrurile formale și exterioare. Ei aveau tendința de a neglija obligațiile față de părinți sub pretextul că ceea ce s-ar fi cuvenit ca sprijin acestora a fost oferit ca dar lui Dumnezeu. Astfel, ei ocoleau o poruncă dată de Dumnezeu lui Moise: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Și noi, uneori, avem tendința de a ne comporta asemeni fariseilor amintiți. Ocolim sau denaturăm poruncile divine în favoarea unui formalism rece și degradant. Credința să ne fie credință, rugăciunea, rugăciune, iar postul, post. Urmarea lui Hristos este o condiție a înveșnicirii. (Pr. Dumitru Păduraru)