Urgența noastră cea de toate zilele

Societatea asta în care cică trăim e doar o mare colecție de scandaluri. Începând de la pretențiile unora până la tâmpeniile pe care le fac instituțiile care ar trebui să aibă grijă de populație. Fără să vreau, aflu despre multe situații născute tocmai din faptul că la televizor atitudinea de suflat în fund la tot semianalfabetul e regulă. Cică e normă europeană. Vine un bețiv la UPU și sparge tomograful. Că, deh, trebuia neapărat explorat așa. Un șut în cur și internare la Psihiatrie nu era de ajuns. Că apoi rage presa. Că nu i s-au respectat drepturile. Nah, a ras presa că a lăsat debilul ăla orașul fără un aparat indispensabil adevăraților bolnavi. Și? S-a întâmplat ceva?
Sunt unii care freacă urgența de parcă ar fi moșia lor. De obicei neasigurați. Adică ăștia care nu plătesc asigurări de sănătate și, în general, nu plătesc nimic, dar au gura cea mai mare. Bolnavi închipuiți. Dar n-ai voie să-i trimiți acasă cu același picior generos în cur. Vii azi. Te consultă medicii de acolo. Normal, nu ai mare lucru. Primești o rețetă. Simplă. Necompensată. Cu toate că ție ți se pare că sunt obligați să-ți dea. Pleci. Mai vii și a doua zi. Cu aceeași problemă. Și a treia. Și de multe ori. Te întreabă medicii, că te cunosc deja ca pe un cal breaz, ce naiba mai cauți? Ți-ai luat tratamentul? Normal că nu. Vii la urgențe să freci timpul altora. Vii ca să primești o perfuzie cu apă cât aștepți. Că tu n-ai bani de tratament. Dar dacă te caută în buzunare, ai un pachet de țigări și un telefon. Dar, nah, ai drepturi. Să ferească Sfântul să-ți spună cineva ceva. Că imediat mergi la presă și te plângi cât ești de necăjit și bolnav. Și cum te persecută pe tine medicii lipsiți de suflet. Că nu ai avut de unde să dai șpagă. Atâta știi. Să ragi și să acuzi. Să îți vezi propria viață de rahat nu poți.
Când ai treabă prin oraș, ce faci? Suni ambulanța să te ducă gratis. Eventual te dai jos în curtea spitalului și pe aici ți-e drumul. De mizerie ce ești. Dar, nah, ăștia de la ambulanță stau cu frica lui Arafat. Mai bine l-ar trage de mânecă să rezolve problema lipsei de medici din sistem. Că tot e el întâiul medic al țării și guru-ul serviciilor de urgență. Vin ambulanțele doar cu șoferul și asistenta. Ca să și-o ia peste ochi de la tot felul de abrutizați. Că n-au ajuns în două minute în vreo fundătură de sat uitată de timp și de civilizație, dar scoasă la înaintare doar când sunt alegeri sau e vreun scandal. Normal, provocat de incompetența și nepăsarea celor mai mari criminali: ăia care poartă halate albe.
De urgență ce ești, când vezi că ai de așteptat la UPU, te duci în piață, nu? Și mai urlați că e rău în România. Că sistemul își bate joc de voi. Nu. Sistemul vă suflă în cur. Când acolo ar trebui să vă dea un picior. Vouă, ăștia care aveți atâta nesimțire și atâta prostie încât vă bateți joc de tot ce e în jurul vostru. Primești bilet de la medicul de familie. Că ești cronic. Nu ești urgență. Normal este să aștepți programarea. Când îți vine rândul atunci ești văzut de un medic specialist. Și tu ce faci? Te duci direct la UPU. Tu, bolnav cronic stabilizat. Și freci timpul și nervii unor urgentiști obosiți și suprasolicitați. Și mai vrei respect. Mai vrei să ți se sufle în cur, nu? De ce ar fi obligați să facă asta? Să vă intre bine în cap. La nesimțire se răspunde cu nesimțire. Așa e în țara asta. Nu vă convine, urmați sfatul întâiului marinar al țării: valea în străinătate. Vrei respect? Arată respect. Că nu e nimeni obligat să iți suporte mofturile. Jurământul lui Hipocrat e depășit. De vremuri, de alienația oamenilor, de subfinanțare, de lipsa medicilor.
Faceți mitinguri pentru religie în școli, pentru câinii comunitari, pentru multe altele, dar nu pentru spitale și pentru finanțarea sănătății. Fără astea nu puteți trăi. Știți asta? Faceți scandal aiurea. Peste tot. Nu pentru ce e cu adevărat important. Vă intră în cap? Deloc, așa e? Lasă că mai dați un pomelnic și sperați că Dumnezeu vă vindecă. În mod sigur o va face. La autopsie. Să intre primul cu tot neamul lui.