Unul naște, altul moare

Despre două chestiuni de acută actualitate aș prefera să nu discut: triumful lui Trump și victoria Poloniei la fotbal. De două ori m-am simțit adânc umilit: în cazul Trump fiindcă s-a dovedit limpede incapacitatea democrației și political correctness-ului de a mai oferi soluții realiste, viabile și incontestabile. Cât privește fotbalul, s-a văzut încă o dată, dacă mai era nevoie, că am ajuns și-n sport o biată combatantă de mâna a șaptea, măruntele licăriri mioritice ivite ici-colo mascând un incredibil pustiu al performanțelor. Hegel spunea că o epocă se naște doar prin dispariția altei epoci. S-ar putea ca neroada alegere a lui Trump să marcheze începutul rupturii și cotiturii în misiunea și destinele Americii.
Cât privește prestația lui Daum, nici de cotit n-avem cum și unde, fiindcă de două decenii ne învârtim în același nefast cerc al neputinței, drept pentru care, iată, gazetele îl redescoperă, cu regretul aferent, pe marele strateg Pițurcă, opunându-l bietului neamț năucit, incapabil să înțeleagă ce și de ce i se întâmplă. Oricâte scamatorii am face, pe oricine am aduce la cârma Naționalei, steluțele palide ce le putem alinia acum într-un 11 considerat ideal nu vor putea concura niciodată, având șanse egale, cu starurile fotbalului european. Nu mai avem prea multe de așteptat de la actuala generație, așa că trebuie să trecem toate speranțele în contul viitorului.
Din păcate, tocmai aici orizontul se arată pâclos și ostil. Nu-i vorba doar despre sportivii de mâine, ci de tot tineretul de mâine, de românii de mâine, care-s în primejdie de radicală împuținare și risipire. În 2014, la noi s-au născut cu 40% mai puțini copii decât în 1990. Sporul natural este acut negativ: mor mai mulți indivizi decât se nasc și la fiecare 5 minute și 27 secunde încă un român emigrează. Prognozele afirmă că, în 2050, țara va număra doar 15,5 milioane de locuitori (în 1990 avea 22!). Sensibila creștere anterevoluționară s-a datorat în bună măsură politicii ceaușiste de interzicere a avorturilor. Probabil nu prea se știe, dar Polonia vrea s-o reintroducă, în Malta și Irlanda avortul se pedepsește cu ani de pușcărie, drastice condiții restrictive funcționează în Bulgaria, Cipru, Belgia, Feroe, Finlanda, Grecia, Islanda, Spania ș.m.a. (în legislația engleză figurează o prevedere permisivă interesantă: se aprobă, dacă familia se află într-o situație socială și materială dificilă).
Apreciat ca un drept esențial al omului, avortul este, la noi, cum nu se poate mai îngăduit. În consecință, din această zonă nu se pot ivi soluții pentru o resurecție demografică. Mai promițătoare pare a fi continua stimulare materială a natalității, numai că va conduce la sporuri în zone ce nu garantează educarea și, în general, dezvoltarea aptă să-i asigure nou-născutului ulterioara inserție normală în societate. Poate suna a discriminare, dar asta-i situația reală, despre care, prudent și preventiv… se tace.
Cele două căi fiind ori barate, ori dificil de deschis, declinul demografic se accentuează cu fiecare zi. Profesorul clujean Doru Pop, într-o cercetare recentă, consideră că golirea demografică are și grave consecințe politice: „România nu are oameni, nu (mai) are fondul genetic pentru a fi altceva decât este acum”. Asta și pentru că țara noastră a fost secătuită în mai multe rânduri: mai întâi, în Primul Război Mondial (600.000 de victime), apoi în cel de al doilea (500.000), la care trebuie adăugată semidispariția unor națiuni întregi: evreii (pogromuri, deportare, emigrare), etnicii germani. Conform Raportului Tismăneanu, peste 350.000 de victime, mai ales din elita politică, se cuvin trecute în contul fostului regim. Iar vreo 2,5 milioane de români au emigrat în ultimii 25 de ani. Consecința, în concepția profesorului clujean (care vede depopularea acționând prioritar în rândul elitelor, deși n-are cum fi regulă general valabilă): „Din păcate, în locul unor oameni cinstiți și educați, instituțiile românești au fost populate de hoți și șarlatani. În locul unor intelectuali de calitate, am fost obligați să punem analfabeți șnapani, în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă și creaturi care înjură și scuipă, ghiolbanii și primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligenți și serioși, urmând vechea filosofie mioritică «nimeni nu este de neînlocuit» – cum nu se poate mai fals!”
Și concluzia concluziilor, similară cu aceea pe care o propuneam în cazul Trump: „Democrația are multe plusuri, dar și un uriaș minus: lipsa oricărui criteriu de selecție a liderilor.” Doru Pop pare a nu crede într-o resetare românească posibilă. Eu unul, totuși, cred. Cândva, odată și odată.