Cefalopodele, grupul de animale marine din care fac parte caracatița, calmarul, sepia și nautilus, pot să detecteze sunetele sub apă, potrivit unui studiu publicat în Comparative Biochemistry and Physiology, informează BBC News Online.
În comparație cu peștii, caracatițele și calmarii par să nu audă foarte bine. Faptul că reușesc, totuși, să audă, i-a făcut pe oamenii de știință să se întrebe dacă aceste animale inteligente se folosesc de sunete pentru a-și prinde prada, pentru a comunica între ele sau pentru a se feri din calea prădătorilor.
Controversa referitoare la capacitatea cefalopodelor de a auzi datează încă de la începutul secolului al XX-lea. Mai mulți oameni de știință au afirmat că acele exemplare de caracatițe captive în laborator și care erau oarbe, păreau să fie capabile să localizeze sunetele produse de ambarcațiunile cu motor.
Cele mai multe dintre cefalopode nu posedă o cavitate umplută cu aer, precum vezica peștilor, de care aceștie se folosesc pentru a auzi. Acest detaliu sugerează faptul că cefalopodele nu pot să detecteze componenta de presiune a undelor sonore.
Specialistul Hong Young Yan de la Taiwan National Academy of Science din Taipei a ajuns la concluzia că atât caracatițele cât și calmarii folosesc un alt organ, denumit statocist, pentru a capta și interpreta undele sonore submarine.
Statocistul este o structură în formă de sac care conține o substanță mineralizată și o serie de perișori senzitivi. Peștii și diverse specii de creveți folosesc și ei această structură pentru a capta sunetele.
Cercetătorii din Taiwan au testat capacitățile auditive a două specii de cefalopode: caracatița comună (Octopus vulgaris) și calmarul Sepioteuthis lessoniana, cunoscut și sub denumirea de „Bigfin reef squid”.
Ei au descoperit că exemplarele de caracatiță aud sunetele a căror frecvență este cuprinsă între 400 Hz și 1.000 Hz, iar calmarii detectează sunetele între 400Hz și 1.500 Hz. Ambele specii aud cel mai ușor sunetele cu frecvența de 600 Hz.
