Unul dintre jurnalele lui Aleksandr Soljenițîn, publicat de văduva scriitorului



Văduva scriitorului rus Aleksandr Soljenițîn, decedat în urmă cu un an, a anunțat publicarea unui jurnal al soțului ei, care ar trebui să șteargă imaginea acestuia de „bărbat lipsit de îndoieli”, potrivit unui interviu publicat luni în presa din Rusia și citat de AFP.
„Sper să public peste câteva luni «Jurnalul romanului»”, pe care scriitorul rus l-a ținut în timp ce lucra la romanul „Roata Roșie”, a declarat Natalia Soljenițîn pentru cotidianul Rosiskaia Gazeta.
„Publicarea acestui jurnal va șterge imaginea lui de bărbat care nu avea niciodată dubii și care știa tot ce va urma”, a continuat văduva scriitorului.
Ea consideră că este extrem de important faptul că soțul ei nu a fost niciodată animat de gândul publicării acestui jurnal în timp ce îl scria. „Este un Soljenițîn așa cum era el cu sine însuși”, a spus Natalia Soljenițîn.
Un proiect similar a fost deja realizat în Statele Unite, cu acordul scriitorului, iar văduva sa afirmă că „o astfel de lucrare era necesară și în limba rusă”, potrivit unui alt interviu, acordat cotidianului Vremia Novosti.
Natalia Soljenițîn a discutat despre acest proiect la sfârșitul lunii iulie cu premierul rus Vladimir Putin, care l-a vizitat de mai multe ori pe celebrul scriitor, în timpul președinției sale (2000 – 2008).
Actualul președinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, la rândul său, a adus un omagiu celebrului scriitor, pe care l-a definit ca fiind „un adevărat luptător, care a cunoscut tot felul de încercări grele și privațiuni”, dar care „și-a păstrat credința în oameni”, potrivit unui comunicat de la Kremlin.
O slujbă religioasă a avut loc la cimitirul Donskoi, locul în care scriitorul a fost înmormântat.
Scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn, care a decedat pe 3 august 2008 la vârsta de 89 de ani, în urma unei insuficiențe cardiace acute, a jucat un rol istoric dezvăluind rușilor și lumii întregi universul inuman al lagărelor sovietice, pe care le-a denumit „Arhipelagul Gulag”.
Artilerist în timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost arestat în 1945 și condamnat la opt ani de închisoare pentru că a criticat competențele de comandant militar ale lui Stalin într-o scrisoare trimisă unui prieten. Eliberat în 1953, scriitorul a publicat în 1962 povestea unui deținut din Gulagul sovietic, „O zi din viața lui Ivan Denisovici”, după ce a primit aprobarea noului lider de la Moscova, Nikita Hrușciov.
Alte lucrări ale lui Soljenițîn, „Pavilionul Canceroșilor” și „Primul Cerc”, au fost tipărite clandestin iar în străinătate, scriitorul a cunoscut un mare succes.
A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, dar în 1974 autoritățile de la Moscova i-au retras cetățenia rusă, expulzându-l din URSS. El a locuit apoi în Germania, Elveția și Statele Unite, înainte de a reveni în Rusia în 1994 după destrămarea Uniunii Sovietice. După întoarcerea în țara natală, el a criticat Occidentul și evoluția Rusiei post-sovietice, făcând apel la reîntoarcerea la valorile morale tradiționale.