Universul copiilor fără copilărie. Așa ar putea fi numit Așezământul de copii „Sf. Ierarh Leontie” de la Rădăuți, un loc în care 113 minori, cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani, sunt legați de aceeași soartă, de aceeași suferință, același zbucium interior, care-i face să se învinovățească pentru greșelile părinților, pentru faptul că au fost părăsiți, dar care, surprinzător, le dau puterea de a ierta și de a-i scuza pe cei care le-au dat viață și apoi i-au aruncat într-o lume necunoscută și prea aspră pentru sufletul lor sensibil.
Încep să trăiască cu adevărat
Sunt peste 100 de copii care și-au pierdut părinții, visurile, zâmbetul, dar care au găsit un adăpost, o familie, la Rădăuți. Copii orfani sau proveniți din familii sărace, care au trecut prin adevărate drame sufletești, au găsit la Așezământul de copii „Sf. Ierarh Leontie” un pat unde să-și odihnească trupurile firave, de multe ori purtând urmele unor corecții primite de la „cei dragi”, unde primesc hrană, sunt duși la școală și ajutați să viseze din nou.
Unii dintre copii abia acum încep să trăiască cu adevărat, să simtă iubirea aproapelui, să aibă cineva încredere în ei, să li se dea responsabilități și apoi să fie lăudați sau dojeniți pentru ceea ce au făcut, să fie considerați oameni, și nu „o marfă” de care să te desparți atunci când vrei să pleci în străinătate și nu ai cum să iei în bagaj ființa care te-a transformat în părinte, copilul.
„Familia” cu peste o sută de copii
Curajul și încrederea că sunt copii minunați, că pot să viseze și că pot să-și ducă la îndeplinire un vis, că pot să râdă cu poftă, că pot să danseze, să cânte, să plângă, dacă simt asta, să se roage, fără ca cineva să râdă în batjocură de ei, să-i umilească, le sunt insuflate de oamenii pe care-i au în jur, oameni care „cu timp și fără timp” lucrează cu ei și pentru ei, fără să se plângă că este greu sau că este prea mult.
Am stat de vorbă și am reușit să-i cunoaștem mai bine pe copiii de la Rădăuți, împreună cu arhidiaconul Iustin Tănase, directorul executiv al Așezământului de copii „Sf. Ierarh Leontie”, și cu maica Ecaterina, psihologul complexului.
Directorul așezământului de copii ne-a spus că acesta a fost deschis în septembrie 2011, prin purtarea de grijă a părintelui Arhimandrit Iustin Dragomir, starețul Mănăstirii Bogdana și ctitorul întregului complex. Au fost aduși 104 copii, provenind din centre de plasament din județ. „Nu a fost ușor. Copiii care au ajuns la noi aveau, unii dintre ei, probleme de comportament, alții nu reușeau să se obișnuiască cu o nouă casă, după ce ani la rând au stat în alte centre de plasament, cu un alt regim. Noi nu aveam experiența necesară de a lucra cu astfel de copii, cu anumite traume, așa că a fost o luptă. Unii copiii s-au adaptat la noi, alții au plecat în centrele de unde au fost aduși. Cei care au rămas sunt ca într-o familie. S-au reîntâlnit aici frați care erau internați în centre de plasament din localități diferite”, ne-a povestit arhidiaconul Iustin Tănase.
El ne-a spus că, pentru a putea funcționa legal Așezământul de copii „Sf. Ierarh Leontie”, a fost nevoie de înființarea Fundației Umanitare „Sf. Ierarhi Leontie și Teodosie”, sub patronajul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. În acest moment, așezământul de copii funcționează cu dublă finanțare: de la Consiliul Județean Suceava, cu care există un parteneriat, prin Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, și de la Biserica Ortodoxă, prin Fundația Umanitară „Sf. Ierarhi Leontie și Teodosie”.
Povești care nu se uită
Fiecare copil care locuiește în așezământul de la Rădăuți are o poveste, de cele mai multe ori nefericită. Unii dintre ei sunt orfani de ambii părinți sau de un părinte, în timp ce celălalt i-a părăsit, alții au fost lăsați să se chinuiască sub cerul liber, flămânzi, împinși spre cerșetorie, iar alții au „evadat” din sărăcia în care erau îngropați din ce în ce mai mult de cei care le-au dat viață. Acum au o familie lărgită, în care sunt incluși educatorii, psihologii, medicii, asistenții, personalul centrului, circa 50 de persoane, care au grijă de sufletele lor.
Nu pot da uitării durerea, dorul de mamă, dorul de o vorbă bună, care de multe ori nu a venit niciodată de la cei care le-au dat viață, dar în minte lor a existat mereu speranța. La noua „casă”, copiii primesc și ajutor spiritual, de la preotul Emanuel Rădășan, slujitorul bisericii care se află în centrul așezământului pentru copii, și la care pot apela de ori câte ori simt nevoia să vorbească, să se spovedească, să se roage.
Mama la închisoare, copiii în centru
Un caz recent este cel în care trei frați au fost aduși la așezământul de la Rădăuți, după ce mama lor a dat foc la casă, punându-i și pe ei în pericol. Femeia era depresivă, iar pentru gestul ei necugetat plătește acum cu închisoarea. Pentru că nici o rudă nu a dorit să aibă grijă de cei trei minori, două fetițe și un băiat, cu vârsta cuprinsă între 3 și 11 ani, frații au fost trimiși la Rădăuți, de Direcția de Asistență socială și Protecția Copilului Suceava.
Maica Ecaterina, psihologul așezământului de copii, absolventă a Academiei de Științe Economice și a Facultății de Psihologie, cu master în psihologia copilului, cea care le citește în suflet acestor copii, le este cel mai bun prieten, alături de părintele Iustin, cum îi spun copiii directorului centrului, absolvent de teologie, cu master în comunicare și, acum, cursant al unui master în asistență socială.
„Acești copii sunt mult mai sensibili. Au un deficit de afectivitate. Cu cei mari, care au trecut de 14, 15 ani, se lucrează mai greu. Au deja o anumită formare. Se văd rezultate și în cazul lor, dar noi ne punem mari speranțe în cei mici, de la 2 anișori, pe care îi formăm aici. Este dureros să vezi cum povestesc despre părinți, cât de dor le este de ei și cum le găsesc mereu scuze pentru faptul că i-au părăsit. Unii au fost în familie. Au fost dezamăgiți și s-au întors la noi”, ne-a povestit maica Ecaterina.
Salvată, după o operație dificilă pe cord
Alți patru frați, din zona Fălticeni, au ajuns să fie primiți în așezământul de copii de la Rădăuți, după ce mama a dispărut de-acasă, i-a abandonat, iar tatăl, cu probleme grave de sănătate și alcoolic, nu a avut cu ce să-i crească. Două fete și doi băieți, cu vârsta cuprinsă între 2 și 9 ani, și-au unit destinele într-un alt loc, unde se agață de orice speranță că nu vor mai fi chinuiți de foame, de lipsuri, de frig, de frică, nu vor fi izgoniți din casă.
Nu toți copiii care ajung la Rădăuți sunt sănătoși. Unii au nevoie de logoped, de kinetoterapeut, majoritatea de psiholog. Claudia a avut nevoie de o intervenție chirurgicală urgentă pe cord. Operația a avut loc în luna martie a acestui an, la Tg. Mureș, iar acum micuța din clasa a V-a poate să spună că viața ei s-a schimbat radical. Fetița, după cum ne-a povestit maica Ecaterina, provine dintr-o familie cu patru copii. „Ea trebuia operată cu doi ani în urmă, așa că atunci când am ajuns cu ea la spital, se afla într-un stadiu avansat al bolii, care-i punea viața în pericol. Operația a reușit, iar Claudia se simte foarte bine. Chiar a doua zi după operație a împlinit 11 ani. Copiii din așezământ, fără să li se ceară, au dorit să meargă la biserica Așezământului, pentru a se ruga pentru viața colegei lor. M-au impresionat”, ne-a povestit maica Ecaterina. Mama fetiței este plecată la muncă în străinătate, unde și-a refăcut viața și mai are un copil, iar tatăl celor patru frați îi vizitează foarte rar.
Traumatizați de bunică
Alți trei frați au fost aduși la Rădăuți în stare jalnică, după ce fuseseră ținuți chiar și legați de bunica maternă, flămânzi, umiliți, femeia fiind cu gradul I de handicap. Frățiorii, doi băieți și o fetiță, cu vârsta cuprinsă între 3 și 8 ani, erau foarte bolnavi, rahitici, speriați. Pentru unul dintre ei a fost nevoie de internare în spital, unde i s-au administrat transfuzii cu sânge, pentru a fi reechilibrat medical. Mulți dintre copiii care sunt aduși direct din familii sunt plini de păduchi, râie, diverse boli din cauza mizeriei și a mediului în care au fost ținuți.
La Rădăuți au fost instituționalizați și trei frați aduși de la Ostra, unde se aflau într-un centru pentru minori delicvenți, pentru deviere de comportament. Pentru că cei din conducerea așezământului de la Rădăuți au observat că frații, mai ales băiatul de 17 ani, are un „fond bun”, este un tânăr responsabil, a fost ajutat să depășească traumele copilăriei, să devină „elevul de bază” al centrului, un exemplu pentru ceilalți copii.
Proiect pilot la Rădăuți, parteneriat Stat – Biserică
Reprezentantul așezământului de copii „Sf. Ierarh Leontie”, arhidiaconul Iustin Tănase, ne-a spus că proiectul social care se derulează la Rădăuți este un proiect pilot pe țară datorită parteneriatului Stat – Biserică, care oferă, în condiții foarte bune de colaborare, asistență socială unui număr atât de mare de beneficiari, într-un singur loc.
În opt case locuiesc câte 10-12 copii, în două case câte 14 copii. Copiii sunt repartizați pe vârste. Ei sunt duși și aduși cu mijloacele de transport puse la dispoziție de Mănăstirea Bogdana la școlile din Rădăuți.
Maica Ecaterina ne-a mai spus că toți copiii sunt antrenați în activități extrașcolare, excursii, cercuri de desen, pictură, calculatoare, sport.
„Toți au un deficit de afectivitate, nu au visuri, nu știu ce vor face în viitor, iar noi încercăm, prin terapia în grup, dar și terapia individuală, stând de vorbă cu fiecare în parte, devenind prietenul, dar și confidentul lor, omul de încredere, să-i ajutăm să vadă din nou lumina și speranța în ceea ce va urma în viața lor. Avem copii foarte buni la învățătură, copii premianți, copii care au fost aleși șefi de clasă. Noi mergem la ședințele cu părinții, la serbările copiilor, le asigurăm tot materialul didactic ce li se cere la școală. Lumea nu trebuie să facă diferență între un copil de la așezământul nostru și un alt copil din comunitate. Sunt egali. Au aceleași drepturi și obligații la școală și trebuie priviți și apreciați corect, după valoarea lor”, a completat maica Ecaterina.
Nu are nimeni dreptul să „ucidă” visul unor copiii care, deși nu au familia aproape și sunt ajutați să crească de Biserică, își doresc să ajungă pe podium, la doar 6 anișori, să devină medici, pentru că iubesc copiii și vor să-i ajute, la doar 11 ani, să devină regizori, actori sau arhitecți. Este dreptul lor să viseze și obligația noastră să-i sprijinim și să-i respectăm.
