S-a cam terminat cu fericirea și în mediul universitar românesc. S-a cam terminat cu inculții ambalați în diplome, cu intelectualii stupizi, care nici măcar nu au habar să scrie românește sau să lege corect o frază vorbită. De când s-a introdus la bacalaureat supravegherea prin camere de luat vederi, acest examen terminal se cade pe capete. Jumătate dintre candidați trec, dar cealaltă jumătate – parcă mai numeroasă ca prima – pică în bot.
Așa s-a făcut că universitățile – în realitate, niște tarabe ordinare de vândut diplome nerușinate – au rămas fără mușterii. Profesorilor li se măcelăresc salariile sau sunt chiar disponibilizați, specializările dispar una după alta, șterse din nomenclatorul academic.
Universitățile de carton, răsărite ca ciupercile din ploile ultimilor ani, se prăbușesc cu zgomot sau se dezintegrează în tăcere.
Dar nici universitățile mai mari și mai faimoase – ca „Al. I. Cuza” din Iași – nu se întrec cu fericirea. Prin inițiativa fostului ministru Funeriu, escrocheria diplomelor universitare a fost dacă nu stopată, măcar mult diluată. Din punctul nostru de vedere, e unul dintre puținele lucruri salutare petrecute în România ultimilor cinci ani.
Profesorilor de liceu atrași în această vastă hoție națională ar trebui să le fie rușine. Cu liderul lor Isvoranu în frunte, de ani și ani ei își jelesc soarta de a avea lefuri mici. Pentru a-și umple lipsurile, se pretează la meditații acordate propriilor elevi sau la vânzarea ca la piață a examenelor de bacalaureat.
La fel de nerușinat s-au comportat și colegii lor din învățământul universitar, care n-au avut moralitatea de a opri șarlatania, lăsându-i repetenți pe impostori. De ce nu sunt trași la răspundere toți vânzătorii de examene? De ce nu li se pun cătușe celor vinovați?
Și încă o întrebare, mult mai legitimă: de ce nu sunt reevaluați absolvenții cu diplome dubioase, pentru a restitui calitatea de intelectual căpătată fraudulos?
