Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România (UNEJR) solicită, printr-un proiect de lege, modificarea noului Cod de procedură civilă (Cpc) cu privire la executarea silită, susținând că procedura este îngreunată prin noile reglementări.
Centrul Național de Pregătire și Perfecționare a Executorilor Judecătorești din cadrul UNEJR a organizat, miercuri, în Capitală, o dezbatere pe tema impactului noului Cpc (intrat în vigoare în 15 ianuarie) la capitolul executării silite, în care a prezentat și proiectul său pentru modificarea Legii nr. 134/ 2010, de adoptare a noului cod, la Cartea a V-a – „Despre executarea silită”.
La dezbatere au fost prezenți și președinții comisiilor juridice din Parlament, senatorul Tudor Chiuariu și deputatul Bogdan Ciucă, și secretarii de stat în Ministerul de Justiție Florin Moțiu și Ovidiu Puțura.
Proiectul a fost depus la Parlament, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, înainte de intrarea în vigoare a noului Cpc, a spus vicepreședintele UNEJR, Ispas Cîrja. Acesta a mai declarat că, deși membrii Uniunii au participat la dezbateri înainte de adoptarea codului, „nu este suficient să participi, trebuie să fii și ascultat”.
Cîrja a mai arătat că el și colegii săi consideră că noile reglementări sunt bune în proporție de 80 la sută, dar prevede și dificultăți mari în privința unor aspecte precum participarea la licitație, distribuirea banilor și comunicarea.
Totodată, instanțele ar urma să intervină obligatoriu de patru ori într-un act execuțional, în loc de o singură dată, după vechile reglementări, chiar dacă nu sunt contestații, ceea ce „nu-și are sensul”, a mai arătat Cîrja.
Directorul Centrului de Pregătire a Executorilor Judecătorești, Marius Radu, a spus, la rândul său, că UNEJR „apreciază că este absolut necesar ca unele prevederi (din noul Cpc privind executarea silită – n.r.) să fie modificate și completate”.
Radu a arătat că au fost create „proceduri mult mai greoaie” și chiar „imposibilitatea de executare”, prin prevederea de la articolul 651 – „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel după cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse în rădăcini, și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul; b) în cazul urmării silite a bunurilor mobile și a executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circuscripția curții de apel unde se află domiciliul, sau după caz sediul debitorului”.
Marius Radu a explicat că, în acest caz, nu se precizează cărui executor judecătoresc îi revine competența dacă domiciliul sau sediul este necunoscut ori se află în străinătate sau dacă nu se cunoaște locul bunurilor asupra cărora se face executarea.
Totodată, noile reglementări impun și costuri excesive și nejustificate, a mai susținut Radu, într-o prezentare.
În baza art. 35 alin. 2 din Legea nr.188/2000, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a înființat Registrul electronic de publicitate a vânzarii bunurilor supuse executării silite, prin care se realizează publicitatea la nivel național a vânzării bunurilor mobile cu o valoare mai mare de 2.000 lei și a bunurilor imobile, indiferent de valoare, aflate în procedura de executare silită. Acest Registru este funcțional din iunie 2012, a arătat Marius Radu.
În schimb, susține UNEJR, noul Cpc impune o publicitate cu costuri excesive și nejustificate, cu presiune pe patrimoniul creditorului, prin obligativitatea publicării în ziar a anunțului privind vânzarea de bunuri, și cu includerea ștampilei și semnăturii executorului judecătoresc.
Aceste dispoziții sunt extrem de costisitoare, a arătat Radu, precizând că publicarea efectivă costă cel puțin 500 lei pentru un singur termen, includerea semnăturii și a ștampilei executorului judecătoresc necesită operațiuni tehnice de redactare care măresc costul cu cel puțin 200 lei, iar deplasarea executorului judecătoresc personal sau prin reprezentat impune timp și costuri suplimentare, care, în cazul executorilor cu sediul în afara reședinței de județ (unde sunt sediile sau punctele de lucru ale ziarelor), devin prohibitive atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
„Nu se poate concepe ca pentru o procedură de publicitate care este exclusiv în favoarea debitorului de rea credință să se facă cheltuieli de cel puțin 1.000 de lei”, a mai arătat Marius Radu, adăugând că „nimic nu-l împiedică pe debitor să-și facă singur publicitate”.
Potrivit Centrului Național pentru Pregătire și Perfecționare a Executorilor Judecătorești, „noile reglementări privind executarea silită ridică probleme nu numai pentru debitorii care nu-și mai pot achita datoriile, dar, în unele cazuri, și pentru creditori, prin prelungirea duratei de desfășurare a unor forme de recuperare a creanțelor, cu creșterea de rigoare a costurilor executării silite”.
