Uninominalul baronilor locali

Vreau să spun, din capul locului, că mă număr printre cei care apreciază pozitiv introducerea votului uninominal. Ce-i drept, optimismul meu este unul rezervat, atâta vreme cât clasa politică, din care – indiferent de sistemul de vot – se selectează candidații, arată așa cum bine știți că arată, și în condițiile în care alegerile pe colegii uninominale presupun cheltuieli financiare considerabil mai mari. Noul sistem electoral va impune, însă, partidelor să aplice, cu adevărat, criterii judicioase de desemnare a candidaților și, în egală măsură, va determina aleșii să aibă o atitudine responsabilă și mai apropiată față de cei care i-au ales.
Toate bune și frumoase, numai că parlamentarii nu se dezmint și își dau din nou cu stângu-n în dreptu’. După ce – scuzați expresia, dar alta mai potrivită nu am găsit – „s-a frecat menta” vreo doi ani în comisia pentru cod electoral, acum, amestecând mere cu pere (parlamentarismul cu administrația publică locală), Parlamentul României adoptă o lege, al cărui titlu vorbește de la sine: „LEGE pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr.215/2001 și a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali”.
Dacă asupra introducerii votului uninominal la alegerea parlamentarilor au avut loc dezbateri publice serioase, alegerea directă a președinților consiliilor județene a trecut oarecum „ca valiza prin gară”, fiind adoptată în Camera Deputaților – sub o acută presiune pesedistă – la votul final al legii, în ciuda faptului că problematica fusese eliminată din textul legii la comisia de cod electoral.
PSD s-a hotărât să impună această prevedere, pe ultima sută de metri, după ce baronii locali cei mai vocali (așa cum a relatat presa centrală: Marian Oprișan, Liviu Dragnea, Constantin Conțac, Gavril Mîrza, Nicușor Constantinescu) au luat cu asalt conducerea centrală. Cum îmi este binecunoscută dragostea de democrație a acestor distinși domni, nu m-am putut abține să nu citesc cu atenție prevederile care modifică și completează legile mai sus citate. Am găsit mai multe surprize care, de altfel, mi-au sugerat titlul de mai sus. Prima surpriză: „Este declarat ales președinte al consiliului județean candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, în primul tur de scrutin”. A doua surpriză: „Candidatul care a fost ales în funcția de președinte al consiliului județean face parte din acesta, are drept de vot și conduce ședințele consiliului județean.”
Era de așteptat și de bun-simț, spun eu, ca trecerea la alegerea directă a președinților de consiliu județean, în același mod cu cel de la alegerea primarilor, să conducă la o anume uniformizare a prevederilor legislației privind administrația publică locală. Nu s-a întâmplat așa. Președintele consiliului județean este ales într-un singur tur de scrutin cu o majoritate relativă, deci practic poate fi ales cu ceva mai mult de 30% din voturi. Implicit, președintele consiliului județean nu va avea legitimitatea pe care o are primarul ales cu o majoritate absolută. Totuși, legea modificată îi pune acestuia la dispoziție pârghii de care primarul nu beneficiază: președintele consiliului județean este consilier de drept, are drept de vot în consiliu și conduce ședințele consiliului. Recenta modificare legislativă le mai aduce președinților de consiliu județean și alte avantaje, prin eliminarea posibilității de a fi eliberați din funcție prin votul consilierilor (li s-a acordat aceeași stabilitate ca și primarilor) și prin eliminarea prevederii de a răspunde în fața consilierilor județeni de buna funcționare a administrației publice județene.
Nu am ce zice, abilă mișcarea baronilor locali. Profitând de dorința, aproape unanimă, de introducere a votului uninominal, au reușit să impună o lege care le dă credibilitate, le conferă stabilitate, le întărește prerogativele. Prețul plătit pentru toate acestea este unul prea mic: să obțină cu un vot mai mult decât ceilalți contracandidați. Lucru destul de ușor de realizat: cu aparatul de partid și sponsorii din spate, cu notorietatea binecunoscută (doar sunt baroni) și cu niscai pomeni electorale. Cu totul alta ar fi fost situația daca alegerea s-ar fi desfășurat în două tururi de scrutin. Bătălia din turul doi ar fi lăsat mai mult loc dezbaterilor, ar fi fost mai personalizată, oferind cetățeanului șansa de a alege în cunoștință de cauză.