Introducerea unei uniforme de gală pentru diplomații români, posibilitate anunțată de ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, ar reprezenta reînnodarea unei tradiții, dar ar putea oferi și o imagine inedită, chiar exotică, în peisajul actual al evenimentelor diplomatice.
Anunțul privind analizarea reintroducerii acestei uniforme, pe care șefii diplomației și ambasadorii României regale au purtat-o cu mândrie, până după Al Doilea Război Mondial, la evenimentele de gală sau protocolare din secolele XIX și XX, a fost făcut miercuri de Diaconescu, în conferința de aniversare a 150 de ani de la înființarea MAE, ocazie cu care au fost invocate tradiția și înaintașii.
„Poate o să ne gândim și o să ne sfătuim să reintroducem uniforma de gală a personalului diplomatic, poate ar fi o idee”, a spus Diaconescu, în contextul în care anunța că, printre evenimentele aniversare organizare de MAE în acest an, va fi și o expoziție în care vor fi prezentate publicului costumele de ceremonie și decorații ale unor cunoscuți diplomați precum Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Titulescu sau Grigore Gafencu.
Invocarea perioadei de glorie a diplomației României moderne din a doua parte a secolului XIX și prima parte a secolului XX a fost un laitmotiv folosit în ultimii ani și de alți miniștri de Externe, cum ar fi Mihai Răzvan Ungureanu sau Teodor Baconschi. Diaconescu este cel care s-a lăudat însă că a dat jos de pe pereții ministerului, din galeria cu portretele predecesorilor din ultimii 150 de ani, pe cel al Anei Pauker, care a operat celebrele epurări de la sfârșitul anilor ’40 și a îngropat tradiția regală, „burghezo-moșierească”, punând bazele „diplomației populare” românești.
Printre victimele de la începuturile MAE al Republicii Populare Română (RPR) s-a aflat și uniforma de gală a diplomaților, rămasă ulterior – în anii de comunism și postcomunism – o amintire, ascunsă prin depozitele muzeelor și admirată doar în fotografiile de epocă. A devenit improprie cu idealurile comuniste și purtarea de frac și joben, păstrată de unele diplomații occidentale pentru evenimentele solemne.
România nu ar fi însă singura țară din fostul bloc comunist care ar relua tradiția uniformei diplomatice, devenită modă în țările Europei în prima parte a secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut este al MAE al Federației Ruse, care a adoptat în 2001 o uniformă, obligatorie pentru ambasadorii Moscovei la evenimentele de gală și protocolare. Această ținută aduce aminte de frumoasele uniforme purtate de diplomații Rusiei țariste din 1834, considerate apoi în anii ’20 de către bolșevici drept „relicve vetuste ale vechiului regim”.
Uniforma diplomaților ruși a fost remarcată inclusiv de către președintele Traian Băsescu, în noiembrie 2011, cu ocazia vizitei de rămas bun de la Palatul Cotroceni a fostului ambasador Alexander Churilin. „Domnule ambasador, îmi amintesc, când ați venit prima dată în București, erați îmbrăcat la fel”, a spus Băsescu, privind la haina bleumarin, cu mâneci și revere înflorate, amintind de uniformele ofițerilor de marină. „Știu că sunteți un om de marină și vă place culoarea asta”, a replicat elegant diplomatul rus.
Șeful statului, care primește frecvent la Cotroceni vizitele ambasadorilor pentru prezentarea scrisorilor de acreditare sau final de mandate, a fost impresionat în septembrie 2010 și de kiltul (fusta scoțiană) purtat de Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii. Acesta a venit la Cotroceni, la prima sa întâlnire cu președintele Băsescu, îmbrăcat într-un kilt, asortat cu un frac, o ținută folosită doar la marile ocazii. Marea Britanie, o țară în care tradițiile sunt venerate, a păstrat regulile privind diferitele ținute pe care trebuie să le poarte ambasadorii. Sunt prevăzute inclusiv uniforme lejere, din material alb subțire, pentru diplomații trimiși la post în țări cu climă foarte caldă.
Rămâne de văzut dacă și viitoarea uniformă de gală a diplomaților români va reproduce fidel uniforma cu fireturi, ofițerească, din perioada României regale, sau va prelua și unele motive ale portului popular.
Moda costumelor tradiționale purtate de oficiali la evenimentele de gală este prezentă îndeosebi în țările asiatice și africane, care se remarcă la recepțiile din București sau alte capitale europene și occidentale prin ținutele lor viu colorate sau lejere.
De asemenea, urmează să fie clarificată modalitatea normativă prin care va fi introdusă această reglementare pentru diplomații români. În SUA, introducerea unei astfel de uniforme trebuie reglementată printr-o lege specială a Congresului, potrivit unui decret emis în 1937 de președintele Franklin D.Roosevelt, care interzicea purtarea de către diplomații americani a unor uniforme neautorizate. O astfel de lege nu a mai fost însă adoptată nici în prezent de Congres, ceea ce nu înseamnă că diplomații Washingtonului nu respectă regulile protocolare privind vestimentația.
Potrivit manualelor de protocol, normele privind ținuta diplomatică diferă în mod considerabil de la o țară la alta și depind de tradiție, obiceiuri, climă. Există anumite forme de ținută standard, în afară de uniforma diplomatică sau de costumul național pe care îl poartă diplomații anumitor state. Acestea sunt de obicei indicate când se trimit invitații oficiale.
Costumul de zi este purtat la ceremoniile care au loc în timpul zilei, de exemplu în cadrul de întâmpinare a unor oaspeți. Fracul, vesta și jobenul, toate de culoare neagră, sunt pentru ocazii solemne.
La ocaziile formale de seară, precum dineuri, baluri sau recepții, se poartă fracul negru, lung. El se asortează cu vesta, cămașa albă scrobită, cu guler răsfrânt, papion, pantaloni negri și pantofi negri de lac.
Marius Frățilă, marius.fratila@mediafax.ro
