Două meciuri într-unul singur. O partidă într-un singur set. Dorința mea de meci istovitor în finala de la Wimbledon s-a materializat printr-un 16-14 în decisiv. Adică de 3 ori 6-4! Cu toate acestea, meciul n-a egalat intensitatea din finala de anul trecut. Se pare că atunci când adversarul scoate ce e mai bun din Federer, acesta pierde. Interminabilul șir de game-uri în care nimeni nu avea nici un fel de veleități pe serviciul celuilalt nu a făcut decât să prelungească suspansul în privința învingătorului, nimic mai mult. Iar faptul că Federer a izbutit tot meciul un singur break, cel cu care a și închis partida, spune multe. De fapt, totul s-a jucat în setul doi, când cele patru mingi de set consecutive ar fi trebuit să-i asigure lui Roddick confortul scorului (2-0 la seturi), al liniștii și al încrederii. Dacă ar avea posibilitatea unui „undo”, nicicând n-ar mai rata asemenea enormitate de oportunitate! N-a fost să fie, deși tenismanul amator și comentatorul neprofesionist CTP anunțase în repetate rânduri deznodământul: „setul s-a terminat”, „Roddick va servi și va încheia setul”… Mi s-a părut agasant faptul că domnul CTP nu știe să pună frână torentului de „idei în dialog”. Expresia „aura bioelectrică” nu se potrivește nici măcar domeniului SF, altul în care excelează CTP-ul. Faptul că se pricepe la acest sport nu îl poate contesta nimeni, spre exemplu, la una dintre semifinale, i-a corectat colegului de microfon un voleu de rever în smash de rever. Dar de aici până la a invada eterul cu previziuni parioristice e cale lungă. Într-o semifinală feminină, CTP a făcut un adevărat caz din faptul că una dintre jucătoare începuse un game cu o dublă greșeală, declamând că aceasta va cântări greu, că o va afecta mental etc. Chiar și când se făcuse 30-15, continua să sugereze că acea dublă greșeală încă îi este ca o ghiulea legată de gleznă. Până la urmă serviciul s-a câștigat la 15, iar comentariul a părut prea aproape de derizoriu.
Revenind la Roddick și Federer, acesta din urmă a încercat să-și consoleze adversarul spunându-i că știe cât doare, doar simțise pe pielea lui cu un an în urmă. Replica lui Roddick a fost copleșitoare: „da, dar tu mai câștigaseși de 5 ori înainte…”
