„Cârșmă la Gălănești”
„Ni se vestește din Gălănești că un gospodar de acolo a fost intrat din pricina beției în mari dătorii și în urmă a fost scos și din casa sa afară pe drumuri. Casa a cumpărat-o Eisig Kyrmeier din Rădăuț. În ea voesc să bage cârșma satului, pentru-că casa fondului, care până acuma a servit de cuib al demoralizării poate că cu ajutorul lui D-zeu se va preface în casă preoțească. Primarul din Gălănești și gospodarii cei mai de seamă, foarte amărâți că nu se pot cotorosi de păcatul de cârșmă, auzind că din casa gospodarului cu pricina vor să facă cuib de stricăciune și prăpădenie, s’au pornit în deputăție la Cernăuț și au protestat la presidentul țării în contra oricărei cârșme, declarând verde și răspicat că Galaneștenilor nu le trebuie cârșmă în sat. Pildă să fie acest primar tuturor vornicilor noștri”.
„Supliment la Deșteptarea” nr. 34, Anul IX, Cernăuț, 6/19 Maiu 1901.
Șampanie
„10 Maiu a fost sărbătorită la Rădăuți cu tot fastul cuvenit unei zile cu însemnătate națională. Recepția dela prefectura guvernului de «Uniune Națională» a fost stropită cu veritabila șampanie Mott. Pe când se vor hotârî însă guvernanții «Uniunii Naționale» să trimită în satele de la munte porumbul cumpărat din fondurile date de la fostul Ministru de Interne d-l I. Mihalache? De grija alegerilor au uitat că sătenii n-au ce mânca? Ori s-au prefăcut grăunțele în șampanie?”.
„Cuvântul Țărănimii”, Anul X, Nr. 272, 14 Maiu 1931.
„Unde-s uneltele”?
“Tîrziu, însă totuși s-a dat dezlegarea ca și în acest an să fie folosite și de către țăranii muncitori din comuna Botoșana, raionul Gura Humorului, uneltele de la centrul de închiriat de pe lângă cooperativă. Vorba ceea: mai bine mai târziu decât nicodată. La așa veste nu mai pridideau țăranii muncitori întrebînd conducerea cooperativei: «Unde-s uneltele?».
– La fierarul Arcadie Nichitoi, li se spunea la cooperativă.
– Ce vreți de la mine oameni buni, se dezvinovățea fierarul, le-a luat tov. Petru Buzac de la cooperativă.
Unde sunt totuși și mașinile și uneltele?O semănătoare pentru sfeclă, stricată bineînțeles, și trei pluguri ruginite sunt azvîrlite în curtea cooperativei. Despre semănătorile de porumb nu se știe nimic”.
„Zori Noi”, Anul X, Nr. 2641, 18 Mai 1956.