S-a întâmplat în sfârșit ceea ce era normal să se întâmple, retrogradarea Argeșului în urma învârtelilor patronului Penescu. Chestiunea cu „ce vină are echipa” ține de o retorică gen Mititelu. Societatea fotbalistică nu are cum să nu suporte consecințele acțiunilor lui Penescu, acțiuni menite tocmai a-i face pârtie acesteia. Firească ar trebui să fie și asumarea răspunderii în solidar în sens invers, de sus în jos, cum ar trebui să se întâmple cu Nașul Sandu, stăpânul neprihănit al unui adevărat cuib de salamandre.
Penescu a intrat pe cai mari într-un domeniu care îi asigura expunerea în vitrină. A adus cu el metehnele mediului de afaceri, în care e greu de crezut că nu a excelat exact în aceleași practici. Poate că în fotbal s-a simțit la început ca peștele în apă, dar iată că a nimerit în ochiurile primului năvod, chiar dacă a intrat în cârdășie cu rechinii, dacă nu cumva tocmai din cauza asta. Că poate să taie și să spânzure i s-a părut și ministresei Ridzi, dar vorba lui Nașu’, că ne întoarcem la el ca la un clasic: măcar să fi procedat cu cap! Altfel cad ca musca în lapte, în urma unor isprăvi scoase parcă din contextul anilor ’90, perioada de început. Unul scrie șpagă pe o înregistrare video în care e actor principal, alta cumpără știri despre propria-i persoană la televiziuni. Și ce televiziuni, una și una! Sau poate că or fi niște vizionari, în viitor șpaga va putea fi trecută la cheltuieli în contabilitate dacă te acoperi cu probe, iar la telejurnal, pentru o sumă modică, să ne vedem mutrele și isprăvile comentate laudativ de Esca. Idealul rămâne tot nea Gigi Becali, care n-a trebuit să scoată vreodată un ban din buzunare ca să-i soarbă reporterițele înțelepciunea.
