Unde nu există prezența lui Dumnezeu nu există viață

„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos Cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi. Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: «L-am cunoscut», dar poruncile Lui nu le păzește, mincinos este și întru el adevărul nu se află. Iar cine păzește cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită. Prin aceasta cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble.“ (I Ioan 1, 8-10 și 2, 1-6) Păcatul este depărtarea omului de Dumnezeu
Noțiunea de păcat începe să dispară în societatea de astăzi. Mulți se întreabă: Ce este păcatul, unde este păcatul? Doar atunci când începi să scoți în evidență răul din lume, distrugerea vieții umane sau înjosirea demnității persoanei, începe și omul contemporan să conștientizeze că în neomenie și nesinceritate se ascunde păcatul. S-au dat multe definiții ale păcatului, s-au făcut liste, s-au realizat împărțiri în funcție de gravitatea lor. Dacă ar fi să dăm o definiție a păcatului, am spune că este depărtarea omului de Dumnezeu.
Atunci când omul încalcă firescul rânduit de Dumnezeu în creație, încalcă, de fapt, iubirea dăruită de Dumnezeu omului. În spiritualitatea noastră s-a spus că păcatul cel mai mare este cel care te stăpânește, cel care realizează dependență, păcatul care îți anulează libertatea, te constrânge să îl săvârșești.
Întâlnim oameni care nu știu ce este păcatul, care au pierdut criteriul normalității, iar despre ei se spune că sunt fără Dumnezeu, adică fără nici un reper. Pentru ei nu există păcat, pentru că nu există Dumnezeu, iar acolo unde nu există prezența lui Dumnezeu nu există viață. Plata păcatului este moartea, spune Sfântul Apostol Pavel, adică omorârea legăturii cu Dumnezeu și cu semenii, îngroparea noastră în izolare.
(Ciprian OLINICI, www.ziarulumina.ro)