Unde ne sunt profesorii Bica și Gobej?

Începe școala – tristețe maximă. Nu pentru elevi, pentru ei e firesc să nu fie încântați de acest eveniment, așa e mersul lucrurilor. E o tristețe generală, pentru noi toți, ca societate, pentru că autoritățile nu respectă Legea Educației și subfinanțează sistemul, pentru că școlile nu sunt autorizate și deci periculose pentru copiii noștri, pentru că ministrul Învățământului îndeamnă părinții să nu-și trimită copiii la astfel de școli fără să le ofere alternativă, pentru că iar nu sunt manuale, dar avem compendii, pentru că mii de elevi n-au în școli apă și căldură, pentru că există încă prea mulți dascăli necalificați, iar cei cu acte în regulă nu sunt toți competenți, cum ne-am dori. Pentru că salvarea nu vine de nicăieri, nici măcar din interior, unde era ultima speranță. Sindicaliștii din domeniul Educației s-au dovedit, de-a lungul anilor, a fi cei mai ineficienți și incapabili dintre sindicaliștii acestei țări să câștige ceva pentru mai binele breslei. Nici n-a început încă anul școlar și am aflat că Federația Sindicatelor Libere din Învățământ a anunțat că, din 2 octombrie, va protesta dacă Guvernul nu se angajează să soluționeze problemele salariale ale angajaților din sistemul de educație. Am râs spasmodic, zgomotos, pentru că încordarea sindicaliștilor din Învățământ seamănă cu cea a unui pui de Gostat. Fac rămășag că nu vor obține nimic nici de data aceasta. Și pentru că la omul sărac nici boii nu trag, sistemul de Educație nu e doar văduvit de reprezentanți sindicali capabili. Profesorii acestei țări nu au niciun coleg Bica sau Gobej. Știu bine că sunt dascăli care au renunțat la meseria lor din considerente materiale, dar și morale, tocmai pentru că devenise nedemn să pretindă că educă, să se lase duși de nas, iar ei să facă exact același lucru cu elevii lor. Au plecat, dar n-au avut puterea s-o facă vocal și vizibil. Poate că erau epuizați și n-au mai găsit energie să-și strige public dezamăgirea, nu-i judec pentru că au ales să meargă pe alt drum, dar îmi doresc ca indignarea care înghite oameni să nu fie mută. Pentru că poate cea mai de preț valoare pe care ar trebui s-o insuflăm copiilor noștri e curajul în numele adevărului.