Unde ne-ați adus?

Acum, cu o zi înainte de meciul România – Cehia, nu mă încearcă nici una din stările pe care le trăiam altădată. Nu am emoția care uneori mă făcea să număr secundele rămase pînă la fluierul de început. Nu mă interesează nici măcar formația pe care o va alinia Pițurcă, deoarece din lotul convocat nu cred că s-ar putea alcătui măcar o echipă de nivel mediu pentru divizia secundă din Belgia. Și asta, nu fiindcă nu ar exista fotbaliști performanți, ci fiindcă Pițurcă nu se deosebește cu nimic de Iordănescu în privința apucăturilor de dictator tembel, renunțînd, din ambiții personale, justificate doar printr-un I.Q. derizoriu (sau prin interese de gașcă) la niște jucători care categoric aveau loc într-o echipă în care valorile sînt rarisime. Dau doar două nume: Cernat și Rădoi. În locul lor apar niște indivizi despre care cu greu ai putea afirma că sînt chiar fotbaliști: la fel ca pe timpul dictaturii Iordănescu, și acum am întîlnit în loc numele unor domni despre care, fără pic de rușine, mărturisesc că n-am auzit! Dacă mi-ați fi spus că sînt caiaciști, popicari sau cicliști, aș fi crezut. Mi-e greu însă să cred că sînt cei chemați să relanseze România într-o cursă a calificării, fie ea doar ipotetică (mai degrabă s-ar fi cuvenit spus „impotetică”!) sau virtuală. Ca o dovadă că la noi cel mai ușor se propagă tîmpenia, iată că și la tineret, acolo unde parcă-parcă ar mai fi ceva șanse, lucrurile se petrec aidoma: un mare jucător, călit la o vîrstă fragedă în competiții internaționale, Ciprian Marica, este și el sancționat cu eliminarea de către o panaramă de antrenor care și ca jucător era tot un 0 (zero) barat. Mai mult, Marica ar fi început cu brio și în echipa de seniori. În loc de asta, se plimbă cu avionul (și-atît!) doar fiindcă „domnii” Pițurcă și Marin au „principii”, ptiu! Așa că meciul cu Cehia aproape că nu mă mai interesează. Ar fi, desigur, bine și frumos să-i batem pe cehi. Și ce dacă?