Echipa noastră, Cetatea Suceava, s-a salvat aproape miraculos de la retrogradare, grație nu atât jocului propriu, cât „jocului” economic care a produs suficient de multe falimente cât să ne salveze de la retrogradare. Și, eventual, jocului rezultatelor. Despre jocuri de culise nu discutăm, cel puțin atât timp cât ne sunt favorabile.
Finalul de campionat nu a adus doar izbăvirea, ci și schimbări majore. Ceea ce părea doar un zvon s-a adeverit: clubul are un nou președinte, în persoana lui Ciprian Anton, remarcabil antrenor de juniori și totodată profesor de educație fizică. Fostul meu coleg de la „Ștefan cel Mare”, “Toni” pour les connaisseurs, a dovedit, fără îndoială, și remarcabile calități de manager, din moment ce întreprinderea sa privată cu specializarea “fotbal” a reușit performanțe notabile la nivel național. Fără îndoială că și dl. Moldovan, cel înlocuit la comandă de Toni, s-a străduit, atât cât i-au permis legile și vremurile să asigure (uneori cu bani din propria afacere, așa cum s-a întâmplat la etapa din preziua Paștelui) bunul mers al echipei, în sensul că, teoretic, un jucător plătit corect și la timp intră cu un tonus superior pe teren. Lucru care la Suceava e discutabil, din moment ce chiar atunci, la Paște, dacă tot primiseră bani (care 15, care 40 de milioane!) jucătorii nu s-au mai obosit cu deplasarea, vreo 9 rămânând acasă, să sărbătorească creștinește!
Deplasarea (la Ploiești, parcă)? Dă-o-n mă-sa, e pentru fraieri!
Vreau să spun că dincolo de finanțarea care la Suceava e practic inexistentă (slavă Domnului că primarul Lungu și consilierii locali se zbat ca nebunii să asigure un minimum necesar), asta, desigur, fiindcă eventualii sponsori sunt săraci lipiți după cum rezultă din bilanțurile contabile ale miliardarilor locali, dincolo de „elanul” demențial al fotbaliștilor (unii, cică, mari pariori la Astra Sport Bets!), echipa președintelui Ciprian Anton mai are de luptat și cu noul sistem care prevede șase echipe retrogradate. E greu? Nu. E groaznic. Dar așa cum îl știu eu pe Toni, cu siguranță că va găsi soluții. Una e chiar în bătătura lui: jucătorii pe care el însuși i-a format. Baftă, Toni!
