Unde greșește Moșul

În principiu, Moș Crăciun aduce copiilor darurile mult așteptate, însă s-a împământenit tradiția ca și adulților să le aducă fel de fel de cadouri, adesea mult mai scumpe decât jucărioarele și dulciurile pentru copii. E aproape de la sine înțeles că oamenilor cuprinși în fenomenul fotbalistic, de la jucători și antrenori până la președinți și patroni de cluburi, Moșul nu le poate deversa din sac decât lucruri deosebite, de mare valoare și de mare rafinament. Greșesc eu pe undeva!? Sau Moșul? Fiindcă în loc de ceea ce vedem pe la felurite televiziuni că se petrece pe alte meleaguri, la noi Moșul pare ori să nu înțeleagă limba, ori să fi distribuit deja cadourile semnificative, ori (Doamne ferește!) chiar să-i urască pe destinatari, ceea ce nu ar fi tocmai în regulă. Concret, darul aproape generalizat, și care ne este prezentat cu lux de amănunte pe la mai toate emisiunile de sport de la toate televiziunile, este o bucată de șorici tocmai decupatăde pe cârca animalului proaspăt asasinat, plus o cană de vin fiert sau de țuică fiartă de care beneficiază tot lotul prezent la pomana porcului… uneori fiind vorba de porcul de patron, care în loc de salarii le dăaceastă pomană poreclită „tradițională”. Tot acum, Moșul aduce unora dintre patroni antrenori noi, ceea ce în principiu ar trebui să aducă schimbări în bine în jocul echipelor. Curios este că antrenorul care a distrus până și ideea de fotbal, Dan Petrescu, în loc să primească în dar o a treia gheată (fix… acolo!), este mai mereu cadorisit pe vremea asta cu titlul de antrenorul anului!… iar asta spune totul despre ce avem și ce ne dorim. Ar mai fi multe de scris, dar mi-aș strica definitiv sărbătorile la care țin mult, așa că închei aici, nu înainte de a vă ura Crăciun Fericit!