Unde greșesc arbitrii români?

Articolul ar putea foarte bine să înceapă cu… sfârșitul, cu concluzia care vine aproape de la sine după ce-l vezi pe oricare dintre ei fluierând sau fâlfâind steagul preț de câteva minute: ei au greșit pur și simplu că s-au născut! Sau că s-au apucat de o meserie care, tuturor, fără excepție, le este nu doar străină, ci parcă de-a dreptul ostilă. Astfel încât stai și te întrebi de ce o fac? I-o fi amenințat cineva cu pistolul? Dar de unde atâtea pistoale în România!? … Că arbitri, har Domnului, avem câtă frunză și iarbă, e drept că mai mult uscată, că pe unde calcă ăștia, în urma lor rămâne pârjol. Oricâte explicații ar da (că au visat încă de mici să ajungă arbitri, tot așa cum copiii normali visează să devină medici, polițiști ori fotbaliști, că fotbalul e viața lor, dar că nefiind foarte talentați a trebuit să se mulțumească doar cu arbitrajul, că mirosul ierbii strivite de crampoane e doctorie pentru ei, în sfârșit, orice fel de astfel de gogomănii), nimic nu mă convinge că vreunul dintre ei s-a gândit și la altceva decât la mirosul de „cașcaval”și nicidecum la cel de iarbă proaspăt tunsă. Eventual cu ghilimele și la „iarbă”, că doar asta costă în draci, iar ca arbitru îți rămâne, desigur, de o doză, două, după ce-ți trântești viloaiele alea de neam prost ori mașinile „benga”… asta doar din baremul de arbitraj, ne mai punând la socoteală sacoșele alea brevetate de Becali. E și aici o golănie: câțiva arbitri români de top (nu ca valoare, că de unde?, ci ca număr de delegări și implicit de sume încasate) continuă să-și plimbe hoiturile dintr-un capăt de țară la celălalt conducându-și hârburile de „Dacia 1300”! Adică sunt săraci, săracii! Cred că arestările de la ăștia ar trebui să înceapă, exact ca și la parlamentarii care procedează la fel (se târăsc cu Dacia, stau la bloc etc., „uitând” că bagă în buzunar câte vreo 150.000.000 de lei (vechi, dar buni!) în fiecare lună. Și astfel, cu gândul doar la „cașcaval” și la cum să-și facă văzute de către toți Daciile de sărăntoci, arbitrii români mai uită să fluiere câte un penalti, câte un ofsaid, cam mereu la aceleași echipe, pentru ca apoi, în „compensație” (!?) să fluiere, când nu sunt, tot ofsaiduri și penalti-uri, evident pentru ceilalți. Per total, la număr iese socoteala. Numai că beneficiarii sunt mereu aceiași: Steaua, CFR Cluj, Dinamo, Rapid.