„Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” – Exegeză la Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai



„Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” – Exegeză la Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai
„Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” – Exegeză la Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai

Textul rânduit de Biserică pentru a se citi în Duminica Izgonirii lui Adam din rai, din Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 14-21, face parte din Predica de pe munte și este o continuare a Rugăciunii „Tatăl nostru”.
După ce Mântuitorul le-a vorbit apostolilor despre milostenie (Matei 6, 1-4) și rugăciune (Matei 6, 5-13), învățându-i inclusiv cum trebuie să se roage, în același context El le-a vorbit despre iertare și despre post ca adevărate comori ale sufletului: „De veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre.” (Matei 6, 14-15).
Comentând aceste versete, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că sufletul care nutrește ură față de semenul său nu poate avea pace cu Dumnezeu. „Iar dacă acela nu vrea să se împace, adaugă el, atunci păzește-te măcar pe tine de ură, rugându-te pentru el și negrăindu-l de rău.” (Filocalia II, p. 104).
Interesant este faptul că iertarea păcatelor fiecăruia dintre noi depinde exclusiv de capacitatea noastră de a-i ierta pe cei care ne-au greșit. Despre aceasta, Mântuitorul atenționează: „Căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura.” (Matei 7, 2).
Este modul lui Dumnezeu de a gândi. Este un mod ireproșabil. Dacă ești om de bun simț în relație cu tine însuți, cu semenii și cu Dumnezeu și dacă mai ești și smerit, iertător, rugător și postitor, Îl poți sensibiliza pe Dumnezeu, poți câștiga bunăvoința lui Dumnezeu, tradusă prin Împărăția lui Dumnezeu. Pentru o astfel de atitudine Dumnezeu te va recompensa acolo Sus. Iertarea de la Dumnezeu, afirmă părintele Petre Semen, este dependentă și direct proporțională cu iertarea pe care o acordăm noi semenilor noștri (Tâlcuiri evanghelice, p. 215).
Și după ce le-a vorbit apostolilor despre iertare, Hristos a abordat problema postului: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.” (Matei6, 16).
Spiritul de vanitate este condamnat de Hristos. Iudeii trebuiau să postească o zi pe an pentru păcatele comise în timpul anului (Leviticul 16, 29; 23, 27-32). Este vorba de Ziua Ispășirii – Yom Kippur. După ieșirea din exil, ei obișnuiau să postească joia și lunea. Aceste zile aminteau de urcarea și, respectiv, coborârea lui Moise de pe Sinai.
Însă de foarte multe ori postul lor era ținut din dorința de a arăta oamenilor cât de postitori sunt. Și pentru a atrage atenția, își schimonoseau fața, ca să pară gălbejită și tristă, nu se spălau pe față, nu-și spălau părul, nu se pieptănau. Posteau mai mult de dragul lumii decât de dragul lui Dumnezeu. Iată ce L-a determinat pe Iisus să le atragă atenția apostolilor asupra unui astfel de post păgubos: „Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.” (Matei 6, 17-18).
Nimic nu rămâne nerecompensat de Dumnezeu: „Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.
Ungerea capului cu undelemn și spălarea feței în timpul postului erau semnul bucuriei postirii. A unge capul înseamnă a unge mintea cu Duhul Sfânt; iar a spăla fața înseamnă a-ți curăți trupul de tot ce-i păcătos, tâlcuiește Sfântul Nicolae Velimirovici.
Comentând acest verset, Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie: „Fața noastră este viața, arătând, ca și vederea, cum suntem, după omul dinlăuntru. Aceasta poruncește Scriptura, să o spălăm, adică să ne curățim viața de toată patima păcatului. Iar capul este mintea noastră, pe care Scriptura poruncește să o ungem, adică să o facem să strălucească de cunoștința dumnezeiască.” (Filocalia II, p. 232).
De ce le recomandă Hristos toate acestea Apostolilor? Pentru că evreii, în zilele de post, omiteau a-și spăla fața și a-și unge părul capului cu untdelemn; ei preferau, mai degrabă, să-și presare cenușă pe cap, în semn de întristare, și să se îmbrace cu o haină ca un sac. Din păcate, un astfel de post nu va fi recompensat niciodată de Dumnezeu.
Dumnezeu vrea un post al minții, al inimii, al sufletului, dar și al trupului. Prorocul Daniel spune că trei săptămâni a petrecut în jale; bucate bune n-a mâncat, n-a pus în gura lui carne, nici vin și cu miresme nu s-a uns (Daniel 10, 2-3). Dumnezeu vrea un post cu toată ființa, nu doar cu fața.
Și după ce le-a accesat înțelesul duhovnicesc al postului, Hristos, pentru că orientalii obișnuiau să-și îngroape avuțiile în loc să le împartă săracilor, le-a vorbit apostolilor despre adevăratele comori: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură.” (Matei 6, 19-20).
Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că mintea, despărțindu-se de Dumnezeu și lipindu-se de cele materiale, sau se face dobitocească, ca una ce a devenit iubitoare de plăcere, sau sălbatică, războindu-se cu cei din jur pentru acestea. (Filocalia II, p. 66)
Într-adevăr, comorile materiale ale acestei lumi sunt, potrivit Scripturii, sortite moliei, ruginii și carilor. De aceea, ele nici nu pot să ne aducă liniște, fericire, siguranță.
Comoara din cer depinde exclusiv de felul cum gestionăm comoara de fapte bune, aici pe pământ. Exegeții spun că prea multa îmbogățire naște molia și rugina îngâmfării și a slavei deșarte.
Hoții care le fură sunt laudele care vin din afară, care sapă mintea și jefuiesc tezaurul virtuții. Furia acestor porniri, din păcate, nu cunoaște limite, căci, spune Mântuitorul, „unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6, 21). Astfel de oameni sunt oameni chinuiți. Nu mai au nici liniște duhovnicească, nici odihnă trupească.
Iacov I-a cerut lui Dumnezeu trei lucruri: să fie cu el, să-i dea pâine să mânânce și haine să se îmbrace (Facerea28, 20).
Hristos numește mintea inimă. Desigur, unde se găsește tezaurul nostru, acolo se găsește și mintea noastră. Or, în măsura în care mintea noastră se alipește de lucrurile lumii, este robită de ele și, astfel, își pustiește sufletul de prezența lui Dumnezeu. Să nu fie!



Recomandări

„Căutați mai întâi Împărăția cerurilor” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a III-a după Rusalii

„Căutați mai întâi Împărăția cerurilor” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a III-a după Rusalii
„Căutați mai întâi Împărăția cerurilor” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a III-a după Rusalii

„Învierea din moartea păcatului” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a IV-a după Paști

„Învierea din moartea păcatului” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a IV-a după Paști
„Învierea din moartea păcatului” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a IV-a după Paști

„Nemurirea – Icoana vie a nenumărate răstigniri!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a V-a din Post

„Nemurirea – Icoana vie a nenumărate răstigniri!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a V-a din Post
„Nemurirea – Icoana vie a nenumărate răstigniri!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a V-a din Post

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a patra din Post

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a patra din Post
„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a patra din Post

„Îndrăznește, fiule!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a II-a din Post

„Îndrăznește, fiule!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a II-a din Post
„Îndrăznește, fiule!” – Exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Evanghelia Duminicii a II-a din Post