„Unde este Biserica acolo e Duhul lui Dumnezeu și unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica și tot harul”

Mîntuitorul Iisus Hristos se roagă ca unitatea Bisericii să ia chipul unității Sfintei Treimi și să se hrănească din unitatea Sfintei Treimi (Ioan XVII, 21-24). De fapt, unirea Persoanelor treimice constituie temelia unității Bisericii, după cum sublinează și unii Prinți ai Bisericii, dintre care Sfîntul Ciprian în lucrarea „Despre unitatea Bisericii, relevînd numeroase și interesante situații și aspecte ale unirii umanității cu dumnezeirea în Biserică, a accentuat că viața și unitatea Bisericii sînt revărsarea vieții și a unității Sfintei Treimi în cei care au primit și primesc să facă parte din Biserica. Unitatea concretă și vizibilă a Bisericii este lucrarea și efectul Cincizecimii, pentru ca Sfîntul Duh constituie principiul dinamic al (Fapte II, 42), încît apartenența la Biserică este dependentă de primirea Duhului. Sfîntul Atanasie cel Mare spune că > , iar Sfîntul Irineu spune că unde este Biserica acolo e Duhul lui Dumnezeu și unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica și tot harul. În același sens se exprimă și Sfîntul Grigorie Palama atunci cînd afirmă că > . Participarea la Trupul lui Hristos, care e Biserică, se face prin Sfîntul Duh. (I Cor. XII, 13). De aceea, unitatea Bisericii constă în > (Efes. IV, 3). Unitatea Bisericii se exprimă, de asemenea, prin unitatea de credință, prin unitatea de cult și participarea la aceleași Taine, precum și prin unitatea comunității ecleziastice și de conducere. Unitatea de credință, care este manifestată în aceeași mărturisire și în aceeași predicare nealterată a adevărului creștin este socotită de Sfîntul Apostol Pavel ca mijloc și rezultat al edificării în Hristos, care este Logosul și în Sfîntul Duh, care este Duhul Adevărului. Sfîntul Apostol Pavel numește Biserica lui Dumnezeu > (I Tim. III, 15), îndemnîndu-i pe credincioși să ajungă la (Efes. IV, 13). Încorporarea în Biserică începe cu actul de credință în adevărul și realitatea Revelației divine, de aceea mărturisirea credinței ortodoxe a fost de la început condiția fundamentală a apartenenței la Biserică prin Botez și a rămînerii în sînul Bisericii. Această unitate este accentuată în deosebi de Sfîntul Apostol Pavel care cere păzirea depozitului credinței și combate energic pe pseudo-profeți și pseudo – învățători (Eefe. IV, 3-15; I Cor. I, 10; Gal. I, 6-8; Tit. III, 6-8). De asemenea, Biserica este o comunitate sacramentală, liturgică, în care se săvîrșesc Sfintele Taine ca mijloace prin care Dumnezeu în Duhul Sfînt împărtășește Harul mîntuitor celor ce cred și mărturisesc pe Fiul Său, Iisus Hristos ca Domn și Mîntuitor. Prin Sfintele Taine, Hristos Domnul zidește Biserica Sa, în care El este prezent în mod sacramental, așa cum întărește Sfîntul Ioan Damaschin spunînd că > . De aceea, unitatea bisericească văzută nu este posibilă fără comuniunea sacramentală, iar comunitatea sacramentală nu poate fi despărțită de unitatea de credință. Căci după cum > nu se pot despărți de Hristos, tot așa nici viața sacramentală a Bisericii nu se poate despărți de adevărul de credință care sta la baza unirii membrelor în Trupul lui Hristos, adică în Biserică.