Mănăstirea Sihăstria Putnei deține una dintre cele trei copii oficiale ale unei renumite relicve ale creștinismului, Giulgiul din Torino. Cele trei copii – pentru Roma, Patriarhia Rusă și Sihăstria Putnei – au fost realizate cu binecuvântarea Papei Benedict al XVI-lea, cu ocazia ultimei expuneri pentru public, în primăvara anului 2010.
Giulgiul este „unul dintre obiectele sfinte pe care noi le primim și primim har de la ele dacă ne închinăm cu evlavie”
Starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, călugărul Nectarie, ne-a declarat că inițiativa de a aduce una dintre cele trei copii aici a venit din partea unor români care lucrează în Italia pentru familia care are în grijă Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, unde se află originalul. Potrivit starețului, românii le-au vorbit oficialilor bisericii catolice despre mănăstirile din Bucovina și despre intensitatea credinței oamenilor de aici, iar reacția acestora a fost una extrem de binevoitoare, și așa a ajuns una dintre copii la Suceava.
Starețul a fost invitat la ceremonia de expunere a giulgiului din 2010, însă programul deja angajat nu i-a permis să meargă. „Este o ocazie extrem de rară să te închini la Sfântul Giulgiu, dar din păcate nu am putut să merg atunci în Italia. La noi copia a ajuns în ajun de Cincizecime, de Pogorârea Sfântului Duh, și a fost o mare bucurie să o putem expune în biserică și să o scoatem imediat spre închinare. Domnul nostru Iisus Hristos a fost învelit în această pânză”, a spus starețul.
Faptul că este o copie nu este nici un impediment pentru închinare, precizează starețul, deoarece miracolul stă în puterea credinței, nu neapărat în obiectul în sine. Starețul a explicat că din perioada în care a trăit Iisus s-au păstrat extrem de puține lucruri, printre care giulgiul, o cămașă a lui Iisus, care se află în Franța, un fragment din coroana de spini, astfel încât minunile vin din credință.
Potrivit starețului Nectarie, la fel ca și icoanele sau moaștele sfinților, giulgiul este „unul dintre obiectele sfinte pe care noi le primim și primim har de la ele dacă ne închinăm cu evlavie”. „Poți să te închini și la o icoană făcătoare de minuni, și la ceea ce s-a păstrat de pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos, dar dacă te închini cu evlavie primești har și binecuvântare. Dar dacă nu, nu știu cât îți ajută. Nu în obiectul respectiv este miracolul, ci în credința că lucrul acela este sfânt, că lucrul acela te poate ajuta. Cum zic părinții, trebuie să faci un salt de credință ca să ajungi la credință. Trebuie să crezi, și lucrul acesta nu este ceva magic. Credința este ca și cultura. Cu cât citești și studiezi mai mult, cu atâta te îmbogățești în cultură. Dacă nu studiezi, uiți și ce ai citit. Cu cât practici credința, cu atâta crește în tine”, a afirmat călugărul.
Giulgiul din Torino este expus pentru public o dată la 25 de ani
Copia giulgiului de la Sihăstria Putnei respectă cu fidelitate originalul, care are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de in tors manual și urzeală executată tot manual. Pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars într-un incendiu în anul 1532, și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.
Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan și Petru au intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfășurat după ce a fost dat jos de pe cruce era aruncat pe jos și într-un colț, împăturită, se afla pânza cu care chipul îi fusese șters de sudoare și sânge. Giulgiul din Torino ar fi pânza cu care Iisus a fost acoperit după ce a fost dat jos de pe cruce și ar păstra întipărită imaginea Lui.
Giulgiul din Torino este una dintre cele mai controversate relicve ale creștinismului, iar pânza este rareori arătată publicului. În ciuda analizelor moderne efectuate, misterul său a rămas până astăzi neelucidat, ceea ce însă nu se opune dogmei sau cultului creștin. Regula expunerii pentru public a Giulgiului din Torino, instituită de Vatican, este de o dată la 25 de ani. Ultima oară a fost în 2010, la cererea expresă a Arhiepiscopiei din Torino, după doar zece ani de la precedenta expunere. Atunci, peste 2 milioane de oameni au venit să se roage, în prezența Papei Benedict al XVI-lea.
Prima oară când li s-a permis televiziunilor să filmeze a fost în 1973, la cererea Papei Paul al VI-lea. În 2013, Papa Francisc a făcut legătura între Giulgiul din Torino și Iisus, în aceeași săptămână în care testele au arătat că bucata de pânză ar putea să aibă originea dintr-o perioadă în care a trăit și Iisus – anii 300 î.e.n – 400 e.n., iar giulgiul a fost expus pentru a fi filmat pentru a doua oară în istorie.
Papa Francisc a spus atunci că giulgiul „poartă chipul cuiva care este mort. Și totuși, în mod misterios, el ne privește, iar tăcerea lui ne vorbește. Această imagine imprimată pe pânză vorbește inimilor noastre și ne mișcă să urcăm dealul Calvarului, să ne uităm dincolo de lemnul Crucii și să ne adâncim în tăcerea elocventă a iubirii”.
