Un vulcan cu numeroși adepți

Probabil că o să vă gândiți că astăzi o să vorbesc despre țigani, infractori sau alte categorii care creează probleme în societate.
Nu, astăzi mi-am propus să aduc în atenție indulgența și ușurința cu care sucevenii tratează ceea ce se petrece în orașul în care trăiesc zi de zi. Deși ar avea toate motivele să protesteze, să-și țipe nemulțumirea și să se revolte, foarte puțini pun în aplicare doza de frustrare.
Evident, este și o masă critică, aflată într-o permanentă expansiune, care se adună și comentează pe rețelele de socializare. Aproape că nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care pe internet să nu fie transpusă o imagine sau vreun comentariu negativ la adresa administrației locale.
Cum s-ar spune, undeva acolo, în tăcere, vulcanul clocotește. Deocamdată, adună lavă, dar clipa când va erupe nu poate fi prea îndepărtată.
Umilința la care sunt supuși sucevenii pare a fi încă suportabilă. Oamenii au acceptat, scrâșnind din dinți ce-i drept, să stea fără apă caldă și adăugând o haină în plus pe ei în perioada amorțirii caloriferelor. Și toate acestea se întâmplau când temperaturile externe erau de minus 15 grade Celsius.
Sucevenii acceptă și mizeria de pe străzile orașului. Fiecare metru parcurs la pas prin această urbe se termină invariabil la curățat pantofii. Asta fără a mai pune la calcul și autovehiculele, condamnate săptămânal la duș.
Gropile. Ce să mai spun despre ele, de vreme ce toți le-am dat de partea inferioară în ultimele luni, indiferent că am circulat pe străzile principale, printre blocuri sau pe trotuare.
Despre haosul urbanistic ar fi de scris o carte, dar o simplă privire aruncată de la balconul fiecăruia dintre noi ne convinge că s-a construit cum și unde s-a dorit, fără nici cea mai mică intervenție din partea autorităților competente. A, probabil că o să vă întrebați cum a fost posibil. Simplu, prin retrocedarea cvasituturor petecelor de teren din municipiul Suceava, în ceea ce s-ar putea numi jaful începutului de secol.
Iar acestea sunt doar câteva din ingredientele vulcanului a cărui temperatură crește. Pentru că dacă mai pun la socoteală și sfidarea se ajunge la o căldură greu suportabilă.
Și când va fi să erupă vulcanul, nici măcar cenușa nu-i va acoperi suficient de mult pe cei care s-au vrut stăpâni.