Beneficiind de toate datele unui Statement, intervenția de marți, 17 aprilie, a lui Traian Băsescu, trebuie, spre deosebire de interviul scăldat și cârpit dintr-un oficios al lui Sorin Ovidiu Vântu, tratată cu toată seriozitatea.
Din multe puncte de vedere discursul n-a adus nimic nou.
Președintele a reluat a nu știu câta oară temele talk-showului său neîntrerupt de doi ani de mandat: România trebuie modernizată, clasa politică trebuie reformată ș.a.m.d., ș.a.m.d.
Sigur, mulți s-ar putea întreba: de ce n-a făcut asta Traian Băsescu în cei doi ani de când e la Cotroceni.
Ar fi o întrebare la care domnia sa ar da un răspuns pe care-l auzim de vreun deceniu, de când Traian Băsescu e ștab în Republica noastră dragă: n-a fost lăsat.
Un răspuns care poate fi acceptat doar de românii becalizați și prin osârdia lui Traian Băsescu.
Aceasta deoarece românii care au scăpat de imbecilizarea la care i-a supus șeful statului timp de doi ani, spunându-le că nu e nevoie să fii nici măcar alfabetizat pentru a reuși în viață, arătându-le că te poți urca la volan nițel cherchelit, demonstrându-le că are succes doar cine își dă poalele peste cap, sunt conștienți că, peste tot unde a fost ștab – de la ministerul Transporturilor până la primăria Capitalei – Traian Băsescu n-a făcut nimic, deoarece nu știe să construiască nimic.
Știe doar să dea din gură.
N-a fost nouă nici interpretarea dată conflictului cu Parlamentul, cu clasa politică de azi, cu o parte a presei (cât a mai rămas independentă de Cotroceni). Conflictul își are temeiul exclusiv în lupta sa neînfricată împotriva Sistemului ticăloșit.
Situația e însă mult mai nunațată:
1) Așa-zisa sa luptă împotriva Sistemului ticăloșit nu l-a oprit să dea Serviciilor Secrete o nouă strălucire în strădania acestora de a fi noua Securitate, să transforme Parchetul și DNA în rotweillerii săi de serviciu, să intervină pentru favorizarea unor grupuri nelegitime de interese precum Alro, Art Construct ‚92.
2) O uriașă parte de responsabilitate în acest conflict o are și domnia sa, care n-a făcut nimic pentru a-și găsi aliați (aliați, nu slugi precum PD și PLD) între partidele politice, între liderii de opinie, între autenticele organizații ale societății civile în vederea transpunerii în practică a idealurilor pe care le invocă.
Nouă, dacă nu chiar surprinzătoare, e declarația că, în cazul suspendării, domnia sa va demisiona după 5 minute.
Sigur, nu va fi după cinci minute.
Dar va demisiona, deoarece, după această declarație nu mai există cale de întoarcere.
Nu știm cum va vota joi Parlamentul României. Știm însă sigur:
Dacă Traian Băsescu va fi suspendat, vom avea alegeri prezidențiale anticipate.
Mult discutatul interviu lasă să se înțeleagă că Traian Băsescu vede în demisie una dintre soluțiile pe care le ia în calcul.
Marți, 17 aprilie 2007, președintele a dezvăluit public opțiunea sa:
Va demisiona.
Cum a ajuns Traian Băsescu la acest moment în care nu mai poate da înapoi și care, prin asta, aruncă o lumină nouă votului din Parlament?
E sigur, probabil, că nu va fi suspendat.
