Un vizionar, doi vizionari

Viitor de aur țara noastră are, este versul pe care adesea îl cităm / utilizăm în contexte din cele mai diverse (cu predilecție la mișto, în bășcălie), majoritatea fără să știe că îi aparține lui Dimitrie Bolintineanu, un poet de multă vreme uitat sau ignorat, cândva elogiat ca unul din precursorii notabili ai lui Eminescu. Ceea ce pare însă miștocăreală veritabilă este versul următor al poemului: „Și prevăz prin secoli a ei înălțare”. Sunt cam „doi secoli” de când scria Bolintineanu asta, iar înălțarea de care vorbea se tooot lasă așteptată. Încă mai nasol: ori de câte ori viitorul roz/ de aur / luminos sau cum o mai fi fost el considerat de numeroși vizionari la fel de breji că Bolintineanu era mai dorit, mai așteptat, de fiecare dată se transforma într-o fată morgana iute ca Usain Bolț, îndepărtându-se într-o gonetă nebună. Este, așadar, un adevăr că la viziuni stăm mai bine ca restul planetei, numai că la rubrica transformării viziunilor în realitate avem înscrise 0 (zero) puncte, cam cât au înscris la un loc, în 180 de minute de joc, cele două naționale ale României, aia de loseri și aia de născuți talent și morți speranță. Dacă la ăi’ bătrâni nu speram la mult mai mult de cât a ieșit (la date, că la luate mai era loc!), ăia tineri ne dăduseră ceva speranțe, ori mai degrabă iluzii, că ar putea recidiva, după modelul pe care naționala de la aceeași categorie de vârstă ni-l oferise asta vară, încântându-ne. Aici se cuvin făcute niște adnotări. Prima ar fi aceea că e greu de presupus, după atâția ani de secetă totală, că tocmai noi am putea produce două generații consecutive de ultratalentați, de presupuși viitori mari performeri. A doua e încă mai dramatică și se referă la evoluția în timp a ultratalentaților. De aceea, vă rog frumos, boieri dumneavoastră, să-mi spuneți care din băieții ăia din dream team-ului care juca ceva în turneul final a ajuns între timp superstar? Care a prins vreuna din echipele alea care chiar contează? Ce, mă lăcomesc!? Atunci o iau mai ușor: care din ei este chiar titular la echipele alea de mâna a doua (chiar a treia) pe unde s-au pripășit? Păi, atunci cum să ne mai mire că 7 sau 8 din ei au fost acolo, pe Wanda Metropolitano (mamăăă, ce stadion!), contribuind direct la producerea cataclismului? Pe scurt: o fi având viitor de aur țara ăsta prost făcută, numai că atunci când viitorul devine prezent se transformă brusc în rahat.