Am obiceiul să privesc îngrijorat la stratul de ozon și să constat cu durere: -Tare te-ai mai șubrezit, frățioare, de pot să trec deștul prin tine! Doar matale ce ne mai țineai la adăpost de afurisenia razei ultraviolete.
S-ar zice că strămoșii noștri știau ei ce știau, când făceau apologia pielii albe, neboite cu bronz, ca indicator al sănătății și nobleței; știau ei ce știau, când una-două se furișau sub cupola umbrelei, nu numai pe ploaie, ci și pe caniculă.
Și se mai pare că nu din exces de pudoare feudală strămoșițele noastre își dezveleau pe plajă doar porțiuni nesemnificative din corp, pentru care nici un voyeur serios nu și-ar prăpădi azi vremea. Dar, în pofida încotoșmănării lor textile, străbunicile noastre erau aproape la fel de căutate pentru chestiuni epidermice ca despuiatele fetișcane de azi, care și ele or ajunge într-o zi străbunici, cu puțin noroc. Iar specia umană, din fericire și din păcate, nu a dispărut, ci dimpotrivă.
De-un car de ani îi încredințăm Soarelui ce-avem mai intim: burice, sâni, coapse; deși, în laboratoarele lor cu șoricei științifici, oncologii au constatat și răsconstatat că apetisantul bronz are obiceiul de a-și beli clientela, adesea de lux, într-un mod crunt, ce-l amintește pe marchizul de Sade.
Situația e albastră ca marea, de-ar fi să ne referim doar la sora America, loc de randevu al sânilor emancipați cu pectoralii imperiali. Acoloșa, 400.000 de amatori de băi de soare sunt altoiți anual de „carcinomul celulei bazale” – un cancer neletal al pielii -; în vreme ce alți 100.000 se pricopsesc cu forma „celular solzoasă”, un neoplasm vindecabil, dacă e descoperit la timp. Se înțelege însă că doar arareori spre niciodată este descoperit la timp.
Cât despre „melanomul malign” – cea mai rapid-mortală formă de cancer cutanat – flăcăul acesta are pe conștiință anual circa 30.000 de victime. Ăsta da, ucigaș în serie!
Așa grăiește contabilitatea neîndurătoare a oncologilor, făcându-ne pe noi să conchidem că o textilă acolo, folosită vara ca ambalaj pentru carcasa omului, face uneori mult mai mult decât am crede la prima impresie.
Dar cine stă să te asculte, când dai să-i spui toate astea? Cunoștințele, mele, când se întorc prăjite de la mare, se fudulesc nevoie mare în fața mea:
-Îți place cum ne-am bronzat? Am stat la soare ziulica întreagă, dar a meritat.
A meritat?
