Un transfer numit dorință

Preventiv, țin să îmi arăt indignarea în privința transferului lui Budescu de la Astra la Steaua. Nu trebuie luat de-a gata, în ciuda anunțurilor ce aparent ne înconjoară. Pentru că nu e în regulă să ne indignăm pentru o iluzie. Haideți să nu ne mai prefacem: Digi Sport, postul de casă al lui Meme, deci prin extensie al Stelei, a anunțat primul transferul lui Budescu. Ceilalți jucători de pe piața media nu puteau risca să piardă timp prețios verificând știrea, așa că au preluat-o citând sursa, adică acoperindu-se cât de cât. A fost doar o stratagemă pentru a forța mâna celor de la Astra, ceea ce înseamnă că negocieri existau, numai că astralii se lăsau greu. Poate conta și faptul că Șumudică își anunțase demisia în cazul finalizării tranzacției. Și pe bună dreptate, unde s-a mai văzut așa ceva?! Echipa de pe primul loc să-și cedeze vedeta, totodată cel mai bun jucător al campionatului, principalei rivale! Da, Bayern l-a luat pe Goetze de la Dortmund, însă asta nu s-a întâmplat în mijlocul sezonului, plus că a fost vorba de achitarea clauzei, nicidecum de vreo înțelegere între cluburi. Dar să presupunem că transferul chiar se va înfăptui până la momentul în care dumneavoastră citiți aceste rânduri. Asta ar însemna că banul viciază competiția sportivă, cu complicitatea „păgubitului”, adică a patronului Astrei. Pe lângă autopericlitarea șanselor la titlu, Budescu ar putea fi vândut cu cel puțin dublul sumei la finalul sezonului, adică după turneul final european. Așadar, s-ar adăuga și o autosabotare pe plan economic, pe lângă cea sportivă. În fine, presupunând că Budescu și Marica ar ajunge la Steaua, mai poate marele antrenor Reghecampf să se bată cu pumnii în piept pentru a-și aroga meritele unui potențial titlu? De ce n-a făcut creștinul Becali asemenea sacrificii financiare pentru finul Rădoi, că doar nu dorea să-l facă de râs?!