Unul dintre cele mai frumoase teatre din Grecia Antică, construit în urmă cu 2.300 de ani, a fost redeschis pentru public sâmbătă la Messene, în sudul Peninsulei Peloponez, informează site-ul publicației Le Nouvel Observateur.
Abandonat de messenieni sub influența creștinismului (Epistolele Sfântului Pavel către messenieni), căzut în uitare vreme de 17 secole, teatrul din Messene s-a redeschis și a fost readus la viață cu ocazia unui concert special, care a avut loc pe 3 august, după aproape 1.700 de ani de tăcere, în această străveche cetate grecească din sudul Peloponezului.
Teatrul, parțial restaurat cu fonduri de la Fundația Niarchos, care era înzestrat cu o vastă scenă mobilă în epoca în care a fost construit, a trecut printr-o serie de pregătiri febrile pentru seara de gală, pe 3 august, organizată pentru a celebra „renașterea” sa.
Sub bagheta lui Vassilis Christopoulos, directorul Orchestrei Naționale din Atena, un ansamblu de muzicieni a acompaniat doi artiști, soprana Cecilia Costea și baritonul Dimitri Platanias. Având un repertoriu mai puțin grec, consacrat lui Verdi și Puccini, la acest spectacol au fost așteptați mii de spectatori în acest sit arheologic în general pustiu, care a constituit punctul final al Festivalului din Atena și Epidaure 2013, însă, totodată, un nou început pentru unul dintre cele mai frumoase teatre din Grecia Antică.
Istoria orașului Messene, a teatrelor sale, a templelor sale sprijinite de ziduri puternice, începe din anul 369 î.e.n. Ilustrul general Epaminondas din Teba, care i-a învins pe spartani în bătălia de la Leuctra în anul 371 î.e.n., distrugând în sfârșit tirania exercitată de Sparta asupra orașelor învecinate, a eliberat populațiile înrobite. A redat orașul Messene messenienilor, cerându-le însă să construiască o nouă capitală, în care să trăiască cetățenii acelui oraș exilați în Libia, în Sicilia sau în alte orașe grecești, cu scopul de a opune rezistență în fața unei posibile revanșe a Spartei.
Astfel s-a născut Messene, la poalele Muntelui Ithome, o fortăreață și un sanctuar dedicat lui Zeus Ithomatas. Construit armonios în terase într-un inel muntos cu deschidere spre mare, conceput pe baza modelului de oraș ideal creat de arhitectul și geometrul Hippodam din Milet, orașul Messene, ale cărui ziduri, întărite cu 38 de turnuri, se întind pe o lungime de 9 kilometri, adăpostește în centru cele mai frumoase monumente publice ale sale, astfel încât accesul să fie la fel de ușor pentru toți cetățenii săi din cartierele învecinate.
Având o agora (piață centrală) magnifică, propilee impozante, fântâni monumentale, numeroase izvoare, temple închinate zeilor Esculap, Artemis și Demetra, un odeon destinat adunărilor populare (Ecclesia) – o sală acoperită și sprijinită de coloane în care aveau loc ședințele Adunării aleșilor -, un superb stadion înconjurat de porticuri, pe colinele rămase neschimbate din Antichitate, un stadion care putea să îi primească pe cei 10.000 de locuitori ai cetății și pe toți cei din satele din împrejurimi, Messene depășea fără îndoială ca număr de locuitori populația Atenei, iar trei porturi îi asigurau legătura cu restul civilizației elene.
Edificat după modelul teatrelor grecești care se foloseau de declivitatea terenului, sprijit de un zid vast semicircular, magnificul teatru din Messene a fost construit pentru a primi 10.000 de spectatori sau pentru toți cetățenii orașului cu ocazia unor reuniuni de ordin politic. Au rezistat până în zilele noastre doar câteva rânduri cu scaune din gresie, în fața cărora se ridică scena dedicată marelui preot al templului lui Zeus care domina orașul.
Deși geograful și scriitorul Pausanias a consacrat numeroase pagini orașului Messene în volumul său „Descrierea Greciei”, în secolul al II-lea e.n., orașul, devenit creștin, a fost mai târziu abandonat, acoperit cu viță de vie și măslini, căzut în uitare și redus la tăcere, chiar dacă numeroși călători francezi și englezi i-au vizitat ruinele începând din secolul al XVII-lea.
Abia în 1986 Societatea arheologilor din Atena a răscumpărat de la țăranii din zonă toate terenurile acoperind teritoriul cetății și au putut să înceapă astfel primele săpături finanțate de Uniunea Europeană, sub coordonarea arheologului Petros Themelis. Cercetătorii au descoperit statui magnifice care îi reprezentau pe Tezeu, Hermes, Artemis, cele ale unor tinere preotese ale acestei zeițe, chiar în zonele descrise de Pausanias.
