În spatele cruzimii financiare de care dă dovadă gașcalionul prezidențial, se ascund niște drame personale tulburătoare pentru puținii purtători de inimă rămași în această țară. Din regnul politic, nimeni nu are timp să le bage în seamă, ele însemnând doar niște pagube colaterale, fără importanță, ale austerității românești, cel mult niște date acolo, pentru hârțogăraia medicală.
O să redăm azi o astfel de dramă, așa cum mi-a fost ea transmisă prin e-mail de o prietenă stabilită în America, dar cu inima rămasă pe-aici, prin părțile Moldovei. Transcriu mesajul primit, cu rugămintea să nu i-l povestiți președintelui țării sau vreunei anexe de-a lui, fiindcă va râde și-l va încadra în categoria “țățismelor”.
“I-am povestit fetiței mele de opt ani, Rebecca, despre tanti Ileana, prietena mamei, care era foarte grav bolnavă, în comă la spital, în București. I-am spus căaș vrea să pot face ceva pentru ea, să o ajut. Rebecca s-a arătat foarte voluntară:
– I will pray for her! (Mă voi ruga pentru ea!)
S-a apropiat de geam, a ferit perdeaua și, câteva secunde, a stat cu palmele unite, șoptind ceva.
– De ce te-ai dus la geam?, am întrebat-o.
– Pentru că acolo Dumnezeu te vede că vrei să îi spui ceva și începe să te asculte.
– Și ce i-ai spus?
– Please, God, help bunica’s friend Elena to feel better, please! Ajut-o, Doamne, pe prietena buncii să se simtă mai bine, te rog ! Amin!
– De ce ai încheiat cu „amin” ?
– Se spune „amin”, fiindcă asta înseamnă, pentru Dumnezeu, butonul „send”, adică „trimis”.
Azi noapte, m-am trezit la 3,30 și am știut că ceva s-a întâmplat. Peste câteva ore, aveam să aflu că tanti Ileana a murit. Spiritul ei, liber acum, mă vizita.
Dacă din pensia ei de 450 de lei ar fi putut plăti 250 de lei la spital să i se facă o encefalogramă, medicii ar fi văzut că are encefalită, nu o simplă gripă.
Și poate că doamna doctor Platon nu ar fi trimis-o acasă de la urgențe, ci ar fi internat-o și, cu tratament, s-ar fi făcut bine. Și ar fi venit și pentru ea primăvara asta nouă, cu ghiocei și puțin soare, și ar fi venit și vara în care nepoțelul ei de trei ani ar fi vizitat-o, nepoțel de care ea trebuie să ascundă aspiratorul, să nu se curenteze, Doamne ferește ….
Toate astea ar fi venit, dacă ar fi putut plăti… mai puțin de 80 de dolari…”
