Cu veacuri în urmă, Vama chiar a fost vamă. Așa s-o fi explicând
bunăstarea comunei? Că (susțin politicienii) dac-ai prins cheag
cândva, n-are importanță când și cum, dacă urmezi îndemnul ”ține-o pe si!” și nu-l iei de model pe Dănilă Prepeleac, avutul de la sine puiește. Glumesc, desigur, incitat și de lectura primelor două numere ale revistei umoristice ”Surâsul Bucovinei”, care apare taman la Vama. Tot acolo s-a încheiat de curând Festivalul ”Umor fără frontiere”, despre care a informat la obiect Tiberiu Cosovanu în două numere ale ”Monitorului de Suceava” (ar mai fi de adăugat, pe lista sponsorilor principali, câteva nume: Adrian Porumboiu, președintele ”Mopan”, directorul Mihai Anghel de la Cramele Segarcea, familia dr. Dana și Ștefan Jianu din București).
Vama, una dintre cele mai binecuvântate așezări bucovinene, se nutrește, desigur, din truda vămenilor, buni gospodari de când se știu, dar a și fost dăruită cu împrejurimi privilegiate, căușul de la confluența râului Moldova cu Moldovița parcă ilustrând versurile eminesciene ”munții în lumină / văile în flori” (”Dulce Bucovină”). Sate faine nu-s deloc puține în Țara de Sus; câteva sunt purtătoare și ale unui ”duh cultural” aparte, ce le individualizează și le scoate cu precădere în evidență.
Fruntașă aș zice că rămâne Vama. Pe câțiva dintre localnicii de suflet și inițiativă îi cunosc și-i vizitez adesea. Cum ar fi familia Orșivschi (Ion mi-a fost coleg la Liceul din Suceava), păstrătoare merituoasă a tradițiilor locului, cea care a ctitorit originalul ”Muzeu al oului” (într-o poezie citită la Festival se rezolvă o dilemă străveche – oul, sau găina?: la început a fost… Muzeul!), doamna ce păstorește ”Pensiunea Lucreția”, cu care poți purta oricând discuții avizate privind starea literaturii, hâtrul medic ”Baronul”; pe unii îi știu doar din scris (doctorul Sorin Cotlarciuc, directorul revistei nou apărute), pe alții doar îi bănuiesc trudind mai mult sau mai puțin anonim, dar, oricum, meritoriu, la plămădirea unor felurite evenimente culturale. Funcționează la Vama o Asociație literară mai asortată cu funcții de conducere decât Fundația Nobel (președinte, președinte de onoare, președinte executiv, vicepreședinte, director fondator etc.), o Asociație Turistică promotoare a valorilor etnofolclorice, culturale, tradiționale și antropice bucovinene, se desfășoară ”Festivalul Hribului” (anul trecut n-au lipsit decât hribii – de, n-a plouat), se publică o revistă literară și-s pritocite apariții editoriale onorabile, cum ar fi cartea de poezie (tipărită în frumoase condiții grafice la Gura Humorului) datorată pictorului bucovinean trăitor în Elveția Nicolae David.
Cele două numere ale ”Surâsului Bucovinei” consacră o bună parte a cuprinsului evocării unor personalități ale zonei: arhiepiscopul și mitropolitul Bucovinei și Hotinului Nectarie Cotlarciuc (1875-1935), inginerul și magistratul Iorgu G. Toma (1871-1935), deputat în primul Parlament al României întregite, poetul Const. Sasu, prețuit de Iorga și de regina Maria, umoristul Arcadie Hotinceanu (1883-1940), astfel fiind readuse în atenție nume nedrept uitate.
Desigur, se acordă spațiu și creației contemporane, scriitori suceveni și ieșeni colaborând generos. Textul spumos datorat lui Bogdan Ulmu rotunjește geografia creației fecundului regizor ieșean, a cărui semnătură o întâlnești oriunde zumzăie o tiparniță, de la Sighet la Vama Veche. Parcurgând lista participanților la Festivalul ”Umor fără frontiere” întâlnești nume rezonante, cum ar fi acela al bi-academicianului Mihai Cimpoi (membru al celui mai înalt for cultural și în România, și în Republica Moldova), a cărui prezență se explică prin disponibilitatea ludică a prețuitului istoric și critic literar, fin practicant al vorbei de duh.
Mare păcat că sala Căminului cultural, și acum nereparată, n-a putut găzdui Festivalul, încăperea oferită de gazde abia putând primi invitații din afară. Să nădăjduim că noul Consiliu Comunal și noul primar se vor învrednici să restituie Vamei și vămenilor Căminul cultural ”in integrum”.
