Visul unui tânăr sucevean de a ajunge un designer de interior cunoscut și apreciat oriunde în lume este pe cale să se împlinească. Nicolae Comarițan, în vârstă de 33 de ani, a obținut anul acesta o bursă de studii pentru șase luni la Institutul de Artă și Design din New York, în urma unei competiții organizate în cadrul Institutului de Design Interior din Londra, unde el este student. Este vorba de un concurs de desen tehnic, bursa obținută fiind în Proiectare Asistată pe Calculator AutoCAD, în cadrul Institutului de Artă și Design din New York, program ce-l va ajuta mult pe Nicu să realizez conceptele lui și pe partea tehnică în design.
Pentru a-și plăti studiile la Londra, Nicu lucrează într-un centru rezidențial pentru persoane cu dizabilități din Gloucester. Chiar dacă nu a avut niciodată o familie (părinții lui sunt decedați), el intrând de la o vârstă fragedă în sistemul de protecție a copilului, locuind în diferite centre de plasament, a avut puterea să facă față greutăților și să își împlinească visul, acela de a deveni un designer cunoscut și apreciat. Creativitatea este principala sa valoare, susținută de talent, onestitate și capacitatea de a înțelege lucrurile. Tânărul sucevean folosește designul pentru a da valoare estetică și funcționalitate obiectelor tratate. De aceea, proiectele lui vor ilustra întotdeauna un echilibru între formă și funcție.
În urmă cu opt ani, prima întâlnire
Pe Nicolae Comarițan l-am cunoscut în anul 2009, la Centrul de plasament „Speranța”, atunci când el era este student în anul III la Facultatea de Asistență Socială din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Încă de atunci era pasionat de desen și de pictura religioasă. El ne-a povestit că pasiunea pentru desen, și apoi pentru pictură, l-a ajutat să-și petreacă timpul într-un mod plăcut. În clasa a IX-a a realizat prima icoană religioasă, pe care a și comercializat-o în cadrul unei expoziții.
Au urmat și alte schițe, alte icoane cu care a participat la numeroase expoziții colective. A ales să studieze la Facultatea de Asistență Socială pentru a fi mai aproape de oameni, de copiii și tinerii care trec printr-o situație asemănătoare lui. Nu a uitat nici de prima dragoste, pictura, motiv pentru care în paralel cu facultatea a făcut un curs de un an și patru luni de design interior.
„Se și vede peste câțiva ani un designer renumit, care împletește arta decorativă cu arta de a ajuta copii necăjiți, neajutorați, lipsiți de dragostea părintească. Nicolae mai are, însă, un vis: să aibă o familie, copii, pe care să-i crească cu dragoste și să le transmită tot ce a acumulat el în anii săi de căutări, de studiu”, era concluzia cu care mi-am încheiat materialul la acea vreme, acum opt ani, când apreciam că „artele frumoase i-au făcut pe mulți copii și tineri care au trecut prin anumite traume, au fost abandonați de părinți, s-au luptat mereu cu lipsurile, să își dezvolte mai mult stima de sine, sensibilitatea estetică și să devină niște exemple pentru semenii lor. Unul dintre aceste cazuri fericite este și cel al lui Nicu.
Un mentor, la momentul oportun
Am reluat firul poveștii cu Nicu de acolo de unde îl lăsasem acum opt ani, la Centrul de plasament „Speranța”. În acel an, în 2009, tânărul a terminat Facultatea de Asistență Socială și cursul de design interior, dar, spune el, încă era „la stadiul de schițe, lucrări realizate de mână”. „Cu pictura, ce-i drept, am mai rărit-o, deoarece materialele erau prea scumpe pentru mine. Îmi aduc aminte că în acel an tocmai eram propus pentru o bursă, pe care am și obținut-o. Era vorba de o bursă oferită de o fundație din America, BlueHeron Foundation, unde era președinte Ștefania Madgidson, de cetățenie română, stabilită în America. Această bursă consta în achitarea integrală a anului de studiu, cât și bani de buzunar lunar. Acest program nu mi-a oferit numai suport material, ci mi-a dat un mentor care să mă poată ghida pe mai departe, atât pe partea de studii, cât și pe partea de familie, viață socială etc. M-a ajutat mult să interacționez cu oamenii, să îmi fac timp și pentru mine, deoarece eu eram foarte concentrat la partea de studii în design, facultate și nu prea socializam. Cu astea îmi ocupam mai tot timpul”, ne-a povestit Nicu.
A schimbat bicicleta, primul său cadou, cu o tăblie de desen A3
În timpul examenului de licență, și-a amintit tânărul sucevean, Nicolae Ștefănescu, mentor în cadrul programului, nu a putut fi prezent să îl susțină, dar l-a sunat înainte să intre la examen și după examen, ceea ce a contat foarte mult pentru el. „L-am simțit aproape de mine, ca un părinte, mai ales că eu nu am avut ocazia, ca ceilalți colegi de gimnaziu, liceu și facultate, să am părinți care să mă susțină. După examen, când totul s-a terminat cu bine și puteam respira mai ușor, mentorul Nicolae Ștefănescu m-a sunat, m-a felicitat și, ca răsplată, mi-a oferit primul cadou – o bicicletă”, ne-a povestit Nicu, care, ce-i drept, cu gândul la visurile lui, a refuzat bicicleta și a ales „o tăblie de desen A3 de la Rotring”.
„Am fost bucuros când am comandat-o de pe internet și eram nerăbdător să-mi exercit desenul tehnic, cât și cel liber pe acea tăblie A3. Acest program m-a ajutat mult să mă deschid și altor persoane. În fiecare vară, în tabere, dar și iarna, aveam întâlniri cu cei de la fundație, cât și cu ceilalți bursieri, în cadrul acestui program”, a completat tânărul.
În toamna anului 2009, Nicu s-a înscris la un master de doi ani în domeniul Consiliere și Administrare în Resurse Umane, în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, doi ani în care a fost foarte ocupat. În acea perioadă a susținut și primul interviu pentru funcția de asistent social în cadrul unui proiect european, post pe care l-a și obținut.
Voluntar AREAS
În perioada 2005-2011, Nicolae Comarițan a fost voluntar în cadrul AREAS (Asociația Regională de Educare a Adulților Suceava), unde a participat la diferite programe, tabere, schimburi de experiență în țară, dar și în străinătate. Președintele AREAS, Vasile Gafiuc, a avut multe așteptări de la Nicu, și acesta nu l-a dezamăgit. „O întreagă echipă, cu foarte buni profesioniști, și mă bucur mult că am făcut parte din AREAS”, ne-a destăinuit suceveanul.
Munca de asistent social i-a ocupat mult timp, la fel ca și studiul la masterat, dar Nicu nu s-a plâns, ci s-a bucurat de fiecare întâlnire cu oameni profesioniști, de fiecare oportunitate. În anul 2010, a solicitat ieșirea din sistemul de protecție și s-a hotărât să-și închirieze o locuință, „să-mi pot începe și eu o viață ca și ceilalți tineri care la 18 ani pleacă de acasă să-și facă un rost în viață”. Un ban de buzunar a obținut și făcând comerț online cu îmbrăcăminte și încălțăminte, în colaborare cu un prieten din SUA. Așa a reușit să economisească câțiva bănuți, pe care i-a folosit atunci când pe proiectul la care era angajat ca asistent social nu mai erau bani de salarii. Nicu a candidat și pentru funcția de educator în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Suceava, la Centrul terapeutic „Blijdorp – O nouă viață”, obținând cu succes postul respectiv. „La acea vreme, eu locuiam în afara orașului, la Ipotești, la profesorul universitar Viorel Guliciuc, îndrumătorul meu de master. Făceam naveta în oraș în fiecare zi. Om cu mare suflet acest profesor. Pentru că era destul de greu cu naveta, eu am decis să mă mut înapoi în oraș”, își continuă firul poveștii suceveanul care studiază astăzi, la New York, Proiectare Asistată pe Calculator AutoCAD.
Învingători ai sistemului, întâlnire, destin
Nicu își amintește cu drag de întâlnirea cu Cornel Manaz, un alt învingător al sistemului de protecție a copilului. „Am avut onoarea să particip, pe vremea când eram educator la Blijdorp, la amenajarea unei garsoniere din oraș, unde chiriaș era Cornel Manaz, un tânăr antreprenor. Atunci ne-am cunoscut mai bine. Nu aveam idee că și el provine din sistem. Lui Cornel i-am fost recomandat de o altă persoană, ca să mă ocup de concepte de design interior asistate pe calculator, și am acceptat să lucrez cu el. Garsoniera era deja amenajată, dar el m-a rugat să transpun pe calculator în format 3D ceea ce am și făcut. Eu locuiam la o prietenă care a făcut și ea parte din sistem și care s-a bucurat mult să mă primească și să stau fără griji, până îmi găsesc o locuință cu chirie. Într-un final am găsit de închiriat o garsonieră în zona Obcini”, ne-a povestit Nicu care, după ce s-a mutat în garsonieră, s-a apucat imediat de renovarea și decorarea acesteia, într-un fel împlinindu-și un mic vis.
Își amintește că a fost unul dintre primele concepte ale lui, de la schița pe hârtie până la produsul final, în ciuda faptului că a fost nevoit să-și cheltuiască toate economiile. Cornel Manaz l-a ajutat atunci cu mobilierul, pe care Nicu nu l-a plătit integral, pentru că nu-și permitea la acea vreme. Împreună au decis să lucreze pe partea de creare concept în 3D și de aici a început o frumoasă colaborare cu CMMontage, firma lui Cornel Manaz.
Primele colaborări, contracte pentru design interior
În perioada când era educator la „Blijdorp”, Nicu a început să realizez primele schițe și concepte de mobilier pentru studenții din anii terminali la prelucrarea lemnului pentru examenele de atestat, primele schițe pentru portofoliul lui personal pe calculator, și, în sfârșit, și-a permis să-și achiziționeze un calculator mai performant, la mâna a doua, dar pentru el era un salt uriaș. „Îmi rezervasem timp pentru lucru la calculator între două și patru ore pe zi. Când veneam din schimbul de noapte de la serviciu, ajungeam la 7:30, și mă băgam direct la lucru și îmi petreceam chiar și șase ore în fața calculatorului. Aveam de transpus idei pentru noul apartament al lui Cornel Manaz, fapt ce m-a bucurat foarte mult. El mi-a spus ca și-a achiziționat o nouă locuință și m-a întrebat dacă sunt interesat să-l ajut cu ceva idei la partea de amenajare. Recunosc, mare lucru nu am realizat, dar am acceptat în ideea că dobândesc experiență și, totodată, să-mi îmbunătățesc tehnicile de modelare 3D. An de an, de când l-am cunoscut pe Cornel, am colaborat la mici proiecte și așa am reușit să îmi construiesc o relație de colaborare cu el pe partea de mobilier 3D și design CMMontage. În prezent mă contactează să realizez modele de mobilier în 3D pentru clienții firmei”, ne-a spus Nicu.
Continuă să studieze, să se perfecționeze în design interior
În anul 2014, în luna noiembrie, Nicu și-a încheiat contractul de muncă cu DGASPC – Centru terapeutic „Blijdorp” Suceava, unde fusese angajat ca educator. Pe 3 decembrie, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, Nicu a susținut pe Skype un interviu cu o companie din Londra. „Nu era cine știe ce job”, își amintește acum Nicu, dar pentru a începe o nouă viață peste hotare avea nevoie de un loc de muncă. „Jobul obținut în urma interviului este asemănător cu cel din România, lucrez tot cu persoane cu dizabilități și în UK, dar sunt mai bine plătit. Îmi permit să-mi plătesc studiile în design”, ne-a spus suceveanul, care consideră că investind în el, în studiile lui, va reuși să se extindă mai mult în această arie, să-și îmbunătățească mai mult vocabularul în design și tehnicile în proiectare.
„În momentul de față sunt student la Institutul de Design Interior din Londra. Pe lângă studii, încă îmi desfășor munca în cadrul centrului rezidențial pentru persoanele cu dizabilități adulte din Gloucester”, ne-a spus Nicu, convins că mai are încă mult de muncit până ce visul lui de a fi un cunoscut designer se va împlini. Pentru orice detalii, portofoliu cu privire la munca lui Nicolae Comarițan, puteți vizualiza link-urilehttp://www.idunicdesignstudio.ro,http://www.facebook.com/Idunic, https://www.facebook.com/nicolae.comaritan, http://www.behance.com/nicolaecomaritan, http://www.3dartistonline.com/user/IDunic.
