Un steag al lui Ștefan cel Mare, recuperat de statul român de la Mănăstirea Zografu, din Grecia, în 1917 și restaurat în ultimii șapte ani, va fi expus de miercuri la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), la vernisaj urmând să participe ambasadori și oficiali ai Ministerului Culturii.
Steagul va fi expus pe toată durata lunii iulie, în cadrul seriei de micro-expoziții „Exponatul lunii”.
Vernisajul micro-expoziției va avea loc miercuri, la ora 11.00, în prezența ambasadorilor Franței, Henri Paul, și Republicii Moldova, Iurie Reniță, și a oficialilor Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.
Vernisajul va fi urmat de o prezentare de specialitate privind complexul proces de restaurare întreprins pentru acest obiect liturgic excepțional, cunoscut sub denumirea de „Steagul lui Ștefan cel Mare”.
Exponatul amintit este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinței militare. Iconografia și încadrarea cronologică a piesei au creat inițial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ștefan cel Mare, dar absența stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susține ipoteza amintită.
Broderia îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe așezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripții – una în limba slavonă, cu o rugăciune a domnitorului Ștefan cel Mare către Sfântul Gheorghe, și alta în limba greacă – „Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia” – care nu pomenește însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ștefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, așa cum se obișnuia în epocă.
În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G. C. Ionescu, și cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest prețios obiect de la Mânăstirea Zografu de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care, ulterior, a fost trimis Legației României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Inițiativa recuperării prețiosului obiect a aparținut marelui om politic Ion I. C. Brătianu (1864 – 1927). În cele din urmă, pe 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ștefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.
Directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a declarat pentru MEDIAFAX că, în 1882, la Mănăstirea Zografu, au fost identificate două steaguri care i-au aparținut lui Ștefan cel Mare – unul cu Sfântul Dimitrie călare și cel cu Sfântul Gheorghe, care a fost recuperat prin cedarea către călugări a unor moșii care fuseseră secularizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, steagul se afla „într-o stare deplorabilă” când a fost recuperat și astfel a rămas până când a fost restaurat de MNIR, timp de șapte ani și jumătate, cu fonduri din bugetul propriu de câteva zeci de mii de euro. Steagul a intrat în patrimoniul MNIR la înființarea acestuia, în 1970.
Inițial, broderia steagului a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o țesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului și a fost înlocuit de către călugări, din neștiință, cu catifea de calitate inferioară, prin decuparea și lipirea cu clei organic a broderiei pe noul suport, intervenție total necorespunzătoare, care a afectat starea originară a piesei. Numai îndepărtarea acestui clei, ordinar, de tâmplar, a durat mai mulți ani, a precizat directorul MNIR. El a mai menționat că, dacă nu s-ar fi acționat și nu ar fi fost demarat procesul de restaurare, generația actuală ar fi fost ultima care ar fi văzut acest obiect.
