După acest nou 0-0 al echipei naționale, a lua jucătorii la bani mărunți mi se pare pierdere de vreme. L-am văzut și pe Budescu și impactul său limitat asupra jocului. Poate doar dacă era lăsat să bată cornere să-și fi adus o contribuție mai mare, dar probabil că staff-ul tehnic n-a considerat acest tip de fază fixă ca fiind potențial periculoasă. Oricum, așa limitat cum a fost, acolo era locul lui Budescu, printre titulari, nu al lui Chipciu. În schimb, Maxim a uzurpat inexplicabil un tricou de titular. Ce s-o alege de “neamțul” nostru, cândva atât de promițător?! În ritmul ăsta, va prinde echipa națională la turneul final la fel de des cum o prinde pe aia de club. Dar să-l lăsăm pe Tata Puiu să-și vadă de treaba lui, chiar dacă asta înseamnă palmarea perfectă a iconițelor bune de pupat. Luni, peste Arena Națională a plutit un aer de neputință generală, de inadaptare, inclusiv a spectatorilor. “Edilul” capitalei, cel care-și trecuse stadionul acesta în palmares (fie și neterminat, măcar la preț a ieșit cum trebuie, adică dublu), fusese ridicat ca ultimul golan, cu bani mânjiți asupra sa. Un vârf infim al unui aisberg de dimensiuni inexorabile. Un doctor căruia nu i-a mai ajuns plicul “cinstit” din spital se va întoarce acum la meseria sa, într-un mod meschin: va scrie cărți pentru a răscumpăra timp.
Apropo de spectatori, cu câteva ore înainte de meci, am văzut doi ultrași la o terasă din Drumul Taberei, pregătindu-și gâturile cu niște bere la halbă. Nu păreau genul de peluzări recalcitranți, aveau amândoi ochelari, ai fi jurat că sunt liceeni. Purtau tricouri negre, cu însemnele echipei naționale, probabil ale unei grupări organizate de suporteri. Ei bine, ce credeți că era imprimat pe spatele tricoului? Niște siluete stilizate, cu tricolorul pe ele, urinau pe steagul Ungariei, iar dedesubt scria HunGArY! Deosebit de dwștept “copywriter”-ul, ca să mă exprim rebusistic… Cam în felul ăsta se înțelege rivalitatea, iar decerebrați de-ăștia există de ambele părți ale graniței. Și ei au furat din frumusețea acestui sport, mai mult decât ăia care ne chinuie cu scoruri albe înșirate.