Sala de Arte „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a găzduit vineri o multiplă lansare de carte.
Doi membri ai Societății Scriitorilor Bucovineni, doi autori care-și înscriu cărțile la Horodnic, unul din Horodnic de Jos, un călător prin lume revenit la vatră, Ion Prelipcean, și altul „măritat” și devenit bucovinean în Horodnic de Sus, Emil Ianuș, s-au prezentat în fața publicului cititor cu câteva din cărțile lor.
„Doi scriitori foarte activi”
Fraterni, s-au prezentat fiecare cu câte trei cărți recent tipărite, Ion Prelipcean cu volumele „Mărturii din deportare”, „Bărăgan” (volumul III) și „Publicistică în Israel”, și Emil Ianuș cu „Poezii alese – Rondeluri și sonete”, „Epigrame puse-n rame” și „Rotund bujor de poezie”.
„Doi scriitori foarte activi”, așa cum i-a prezentat în deschidere, ca reprezentant al instituției gazdă, Constantin Severin, doi autori care nu se-mbrâncesc reciproc întrucât nu pășesc pe același drum în literatură, pentru că Ion Prelipcean scrie cu precădere cărți-document (fiind, așa cum a remarcat prof. Octavian Nestor, „un spirit meditativ cu înclinație pentru evenimentele cu conținut tragic” ale istoriei recente), iar Emil Ianuș este „un ironic bonom”.
„Mărturii din deportare” și „Rotund bujor de poezie”
Luând în discuție doar câte o carte a fiecăruia dintre ei, Octavian Nestor a semnalat preocuparea lui Ion Prelipcean pentru gulagul românesc, cartea „Mărturii din deportare” fiind semnificativă pentru prezentarea unor destine omenești marcate de tragismul deportării și izolării în praful Bărăganului, iar „Rotund bujor de poezie”, care cuprinde un număr de 77 de rondeluri și 53 de sonete semnate de Emil Ianuș, aducând în prim plan preferința autorului pentru poezia cu formă fixă, gen care, din păcate, astăzi „este foarte puțin frecventat”.
Și dacă alături de Ion Prelipcean au venit ca martori doi protagoniști ai cărții și ai istoriei trăite, doi venerabili septuagenari, Aurel Nichiforeanu și Mircea Hariton (care și-au petrecut copilăria și tinerețea cu domiciliul obligatoriu în Bărăgan, unde și-au îngropat părinții), alături de Emil Ianuș s-a aflat nașul său literar, poetul Ion Cozmei.
„Un eseist care meditează frumos” și „un specialist al rondelului și sonetului”
Doi autori, așa cum a semnalat prof. Vichentie Nicolaiciuc, „care muncesc mult asupra hârtiei de scris”, doi scriitori „care aduc un mesaj estetic și informațional pentru viitorime”: Ion Prelipcean, un autor „dedicat interesului colectiv”, și Emil Ianuș, un mânuitor al condeiului care „a plecat de la epigramă și a ajuns un specialist al rondelului și sonetului”.
„Un eseist care meditează frumos”, cum a spus prof. Octavian Nestor despre Ion Prelipcean, și un autor, Emil Ianuș, care „își propune să zugrăvească senzații și situații comune ființei umane din totdeauna”, cu o „ironie îngăduitoare”.
„Lansare de carte în austeritate”
Și dacă Ion Prelipcean a rămas în cochilia-i meditativă, Emil Ianuș, care a spus cu umor la final că „cel mai groaznic taifun al secolului nu este nici cel provocat de criza economică mondială, nici de vulcanul din Islanda și nici măcar de guvernul Boc, ci cel provocat de superproducția de autori și subproducția de cititori”, a încheiat cu câteva epigrame, una dintre ele, în contextul anunțatei diminuări a salariilor și pensiilor, fiind intitulată „Lansare de carte în austeritate”: „Noi doi, amu, după lansare / Vă invităm la un festin: / Lichidul pus în sticle are / Și douășcinci la sută… vin!”.
