Un singur mormânt i-a primit ieri, pentru odihna veșnică, pe preotul George Mihoc, în vârstă de 69 de ani, cel mai mare fiu al lui Nicolae și Aglaia Mihoc, pe soția sa, Elena, în vârstă de 67 de ani, și pe cel mai mic fiu al lor, preotul Vasile Mihoc, în vârstă de 27 de ani.
Sute de credincioși, sub lacrimile cerului de decembrie, o infinitate de fulgi de zăpadă, i-au condus pe ultimul drum, într-o tăcere apăsătoare.
Pentru a treia oară, într-un an și jumătate, Capela „Buna Vestire”, situată la ieșirea din Suceava spre Șcheia, pe partea stângă, ctitorită de părintele Dimitrie Mihoc, cel mai mic membru al familiei Mihoc, a fost îndoliată.
„Nu mă așteptam să moară el. Mă gândeam că eu sunt cel care trebuie să moară”
În luna august a anului trecut, preotul Constantin Mihoc a fost înmormântat la Suceava, în curtea Capelei „Buna Vestire”, care a devenit între timp un mic cimitir de familie, după ce a fost „înghițit” de dărâmăturile unei clădiri vechi din Berlin, care urma să fie demolată și unde urma să construiască o biserică. Constantin Mihoc, în vârstă de 49 de ani, slujea de aproximativ zece ani la Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Berlin.
Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” aparține de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală și de Nord, care, la rândul ei, este subordonată Patriarhiei Ortodoxe Române, cu sediul la București.
La acea vreme, părintele George Mihoc ne-a declarat: „Nu mă așteptam să moară el. Mă gândeam că eu sunt cel care trebuie să moară, pentru că am cu 19 ani mai mult. E un moment greu, dar dacă așa a vrut Dumnezeu, noi nu ne putem opune”.
În primăvara acestui an, preotul Viorel Mihoc, al treilea fiu al familiei Mihoc, consilier în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și preot la biserica monument din „Sfântul Ilie”, a murit în urma unei embolii pulmonare. Și-a găsit liniștea de veci în cimitirul din curtea Capelei „Buna Vestire”, alături de tatăl lui, Nicolae, și fratele său, preotul Constantin Mihoc.
Durere fără margini
Nimeni nu s-ar fi gândit că în mai puțin de doi ani, pământul rece al cimitirului familiei Mihoc mai primește trei cruci, de fapt trei suflete. Cine ar fi crezut că în prima zi de Crăciun, în drum spre Sfânta Liturghie, părintele George Mihoc, al cărui nume este legat și de Catedrala „Nașterea Domnului” de pe Mărășești, unde a slujit în primii ani de după Revoluție, fiul său Vasile Mihoc, care slujea la biserica din Plopeni, și mama lui, preoteasa Elena, își vor lua adio de la această lume?
„Obștescul sfârșit a venit pe calea spre Sfânta Biserică, când se îndreptau spre Liturghie. Sufletește erau pregătiți să se împărtășească. Erau pregătiți când le-a venit sorocul. Durerea este mare, fără margini. (…)”, a spus ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care, împreună cu un sobor impresionant de preoți, câteva zeci de preoți din tot județul, s-a rugat pentru odihna veșnică a celor trei membri ai familiei Mihoc.
ÎPS Pimen l-a dat drept pildă pe preotul George Mihoc, care, învățat de părinții Aglaia, acum în vârstă de 90 de ani, și regretatul Nicolae, tatăl său, a slujit Biserica „cu o dăruire pilduitoare”. Pe lângă slujirea la Altar, a mai spus Arhiepiscopul Sucevei, părintele George a învățat ce înseamnă munca, construirea de case pentru sărmani, ajutorarea săracilor.
„Familia lor este cunoscută în toată lumea, este o familie deosebită, o pildă de slujire, dar durerea este mare, nemărginită… Sfârșitul i-a găsit pe calea care duce la Biserică… Noi îi însoțim către locul de veci cu nădejdea Învierii, pentru ca Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților”, a mai completat ÎPS Pimen.
„Troiță nouă, la margine de cer…”
La slujba înmormântării celor trei membri ai familiei Mihoc, un preot din Ardeal a dat citire mesajului transmis de Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, care a dorit să fie alături de familia preotului Mihoc, de ÎPS Pimen și de întreaga preoțime din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
„S-a ridicat o troiță nouă, la margine de cer, pentru tată și fiu. Dacă ar fi murit un slujitor al Armatei Române, în misiune, ar fi fost înfășurat în steagul tricolor. Biserica, în smerenia ei, îi înfășoară, pe cei doi, în rugăciune. Se aflau în misiune. Mergeau la slujba de Crăciun”, a spus preotul venit din Ardeal.
Lacrimi, flori și durere
Capela „Buna Vestire” este locul în care, an de an, familia Mihoc se reunește, în preajma zilei de Sf. Dumitru. Din cei peste 30 de preoți ai familiei Mihoc, glasurile părintelui Constantin, al părintelui Viorel, al părintelui George, al nepotului pr. Vasile Mihoc nu se vor mai auzi niciodată.
„La început mi s-a părut cam ciudat că familia noastră are așa de mulți preoți, dar acum m-am învățat. Poate că e o binecuvântare din partea lui Dumnezeu”, spunea, anul trecut, Aglaia Mihoc, care cu greu poate să mai ducă durerea pierderii a trei copii în decursul unui an și jumătate.
Nu îi vine să creadă că și-a pierdut al treilea fiu, pe cel mai mare dintre ei, chiar în dimineața zilei de 25 decembrie, „Dimineața lui Crăciun”, pe nepotul ei drag, Vasile, în urma căruia au rămas doi copii minori și o preoteasă îndoliată, pe nora sa Elena, care, la rândul ei, nu a avut timp să-și ia rămas bun de la cei zece copii.
Printre lacrimi, flori și o durere surdă, copiii, nepoții, rudele, familia, cunoscuții, au venit să-i petreacă ieri pe ultimul drum.
Aglaia Mihoc este răvășită de durere și se roagă lui Dumnezeu să-i dea putere să ducă și acest „pahar”. În cimitirul familiei Mihoc mai sunt îngropați o nepoată a familiei, Maria Borfotină, împreună cu fiul ei, Iustin, care și-au găsit tragicul sfârșit, în acest an, într-un accident rutier.
Tot mai puțini…
După slujba religioasă din Capela „Buna Vestire”, în jurul orei 14:00, soborul de preoți și cele trei sicrie în care se odihnesc trupul preotului George Mihoc, al fiului său Vasile Mihoc și al Elenei Mihoc, purtate pe brațe de rude, nepoți, au înconjurat biserica, apoi au fost duse și îngropate într-o singură groapă, în curtea Capelei „Buna Vestire”. Toți oamenii prezenți la înmormântare au rostit în cor rugăciunea „Tatăl nostru” și au spus „Dumnezeu să-i ierte!”.
Cu o durere cumplită în suflet și cu lacrimi care nu i se mai usucă de pe obraji, la cei 90 de ani, Aglaia Mihoc își numără fiii care i-au rămas, după plecarea la cele veșnice a lui Constantin, Viorel și George. Cel mai mare băiat a fost preotul George Mihoc. Vasile Mihoc este al doilea ca vârstă dintre frați, el fiind profesor la Facultatea de Teologie de la Sibiu. Viorel Mihoc, al treilea fiu, a murit în acest an în urma unei embolii pulmonare. Ioan Mihoc este director al Seminarului Teologic de la Neamț. Constantin Mihoc a fost al cincilea dintre băieți și al optulea dintre frați. Era doctor în Teologie și lector la Facultatea de Teologie din București. Cel mai mic dintre frații Mihoc este Dimitrie, acesta din urmă fiind preot paroh la Capela „Buna Vestire”, situată la ieșirea din municipiul Suceava spre Șcheia, locul în care au avut loc și funerariile fraților Constantin, Viorel, George.
