Un singur învingător: ăla cu lecturi!

Numărul de ieri al „Gazetei sporturilor” încearcă să descâlcească originile conflictului dintre Cornel Dinu, zis „Procurorul”, și Cosmin Contra, zis „Guriță”, doi selecționeri ai echipei reprezentative a României la distanță de câteva decenii. Dinu nu a reușit nici o performanță mai acătării, despărțindu-se de funcția respectivă după un eșec memorabil: celebrul Cehoslovacia – România, disputat la Kosice în 1993, și terminat cu 5 – 2. Guriță n-a avut încă parte de chestii bune de ținut minte peste decenii, dar ceva îmi spune că urmează. De ceva vreme, cei doi poartă un dialog aflat încă în limite urbane, dar pe fond lucrurile se simt a fi încurcate, astfel încât mă aștept ca vreunul să depășească granița civilizației. Pentru cei foarte tineri, trebuie spus că Dinu este un caz aparte în fotbalul nostru, el reușind să termine și ceva școală, ca Boloni, ca Lucescu și ca alți câțiva, mai ales din generațiile vechi. Dincolo de diploma de la Drept, Cornel Dinu chiar a practicat meseria de procuror, de unde și porecla. Guriță, în afară de meseria de fotbalist, nu cred să mai aibă vreuna. Și nici studiile care să îi permită să practice și altceva. Dar diferența majoră dintre ei este dată de miile de cărți în plus citite de Dinu. Cât timp conflictul e pe vorbe, Guriță n-are nici o șansă. Poate stârni eventual doar milă. Cu cât se lungește disputa, cu atât se face de râs mai tare. Fiindcă cele 14 cuvinte din vocabularul lui nu pot fi opuse logoreei marca Dinu, adesea și densă în conținut, ca să nu mai socotim cât înțelege Guriță cu adevărat din spusele celuilalt. Nu sunt convins că Guriță chiar a vândut meciul cu Rapid, ceea ce l-a făcut pe antrenorul Dinu să-l gonească de la Dinamo, după cum susține „Gazeta sporturilor” de ieri. Dar dacă vrea să aibă tihnă la Națională, ar trebui să încheie imediat scandalul. Însă la câtă minte are, nu-l văd s-o facă. De aceea, cred că ne prinde Revelionul cu Dinu băgând metafore și Guriță amenințări.