Un sfert de secol de la apariția maladiei SIDA

Peste 20.000 de specialiști în SIDA, medici, cercetători, politicieni și purtători ai virusului HIV, se vor întâlni la Toronto, în perioada 13-18 august, pentru a analiza evoluția maladiei care în decursul unui sfert de secol a dus la moartea a peste 25 de milioane de persoane, transmite AFP.
Cea de-a 16-a conferință internațională dedicată maladiei SIDA se va deschide cu un bilanț mai degrabă pozitiv: mobilizarea în lupta contra SIDA a permis stabilizarea maladiei, la 25 de ani de la apariția primelor cazuri în cadrul comunității homosexuale din Statele Unite.
Dar această tendință mondială ascunde discrepanțe geografice importante și comportamente discriminatorii care favorizează propagarea maladei în rândul grupurilor vulnerabile: femei, homosexuali, persoane care practică prostituția, consumatorii de droguri injectabile, refugiați și deținuți.
La sfârșitul anului 2005, aproximativ 38,6 milioane de persoane erau înregistrate ca purtătoare ale virusului HIV, dintre care 4,1 milioane au contractat acest virus în 2005, conform cifrelor ONUSIDA, agenția din cadrul ONU care coordonează lupta împotriva acestei maladii.
Numărul acestor persoane este în progresie constantă din cauza creșterii demografice dar și a tratamentelor eficace care contribuie la prelungirea vieții bolnavilor. Ritmul noilor contaminări s-a stabilizat, după ce a atins punctul cel mai înalt în anii ’90.
„Totuși, lupta împotriva SIDA trebuie să se intensifice”, a avertizat ONUSIDA în raportul emis în 2006.
„Epidemia continuă să se extindă în unele regiuni și în anumite țări”, a subliniat Achmat Dangor, director de comunicare al ONUSIDA. De exemplu, în țările din fosta Uniune Sovietică epidemia se extinde „cu unul dintre cele mai ridicate ritmuri”.
India, care concentrează două treimi dintre persoanele infectate cu SIDA din Asia, a depășit Africa de Sud în valoare absolută, iar epidemia se extinde și în China, în zone unde accesul medicilor este foarte dificil.
În ciuda unor ameliorări în șase din 11 țări africane afectate puternic de maladie, numărul cazurilor de SIDA nu scade în Africa de Sud: 18,8% dintre adulții de aici sunt seropozitivi.
În țările dezvoltate, eficacitatea incontestabilă a celor mai recente tratamente și cocteiluri anti-SIDA este îngreunată de faptul că această boală este depistată târziu, iar persoanele sărace nu au acces la tratament.
Un punct pozitiv este faptul că prețul tratamentului a scăzut de la 10.000 de dolari la 150 de dolari pe an pentru medicamentele din ultima generație. De asemenea, în țările sărace există acum de cinci ori mai mulți bolnavi care au acces la tratament, 1,3 milioane de persoane în 2005 față de 240.000 în 2001. Dar șase milioane de bolnavi au nevoie urgentă de aceste tratamente, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
SIDA sau sindromul imunodeficienței dobândite, este o maladie provocată de o infecție virală care atacă sistemul imunitar. Globulele albe sunt distruse, iar bolnavul poate cădea victima unor infecții „oportuniste”, tuberculoza, pneumocitoza, toxoplasmoza, sau tumori canceroase de tipul sarcomului Kaposi.
Transmis pe cale sexuală, sangvină sau de la mamă la copil (prin sarcină sau alăptare), virusul imunodeficienței umane, HIV, se instalează ca un parazit pe globulele albe, limfocitele T4 sau CD4, care dirijează sistemul imunitar. După ce se multiplică, virusul distruge celula gazdă și infectează alte celule, provocând o deficiență în sistemul imunitar.
SIDA apare în momentul în care numărul limfocitelor CD4 scade sub 200 pe milimetru cub, valoarea normală fiind de 800 – 1.000 pe milimetru cub. Mulți seropozitivi nu sunt considerați bolnavi pentru că, deși sunt purtători de HIV, numărul de limfocite din organism este stabil.
Tratamentul se administrează pe tot parcursul vieții: chiar dacă în urma unui tratament virusul nu mai este detectat în organism, el există.
În anii ’80, cercetătorii au crezut că va fi foarte ușor să se creeze un vaccin împotriva acestui virus. Totuși, un vaccin cu adevărat eficace nu a fost încă descoperit, deși există peste 30 de tratamente în diferite stadii de testare pe subiecți umani infectați.
Problema este că virusul atacă celulele sistemului imunitar. Virusul suferă mutații constante, fiind practic o țintă în mișcare.