Un semn care arată cât de greu le merge românilor mintea

Aduc astăzi în discuție un semn care arată cât de greu ne adaptăm noi, românii, la o situație nouă. Un semn aparent fără mare importanță, dar care mi se pare cum nu se poate mai grăitor pentru inerția noastră. Imediat vă spun despre ce este vorba.
Există zilnic dialoguri care alunecă inevitabil pe panta asta a banilor, fiindcă – ne convine sau nu ne convine – esența vieții pe pământ este o fugă îndrăcită, fără oprire, după bani. Ne oprim din ea doar pe buza gropii, după ce ne plătim înmormântarea. Dacă, de exemplu, ajungem cu vorba la un anumit salariu pe care cineva îl câștigă la locul său de muncă, ni se indică nivelul: „20 de milioane de lei”. Sau „16 milioane”. Sau doar 12, pentru unul care este ceva mai ghinionist.
Alteori, vedem pe vreun amic de-al nostru îmbrăcat cu o cămașă frumoasă tare, care ne-ar plăcea și nouă, pentru a ne pune în valoare formele mai sculpturale sau mai puțin sculpturale. Imediat, ne interesăm cât l-a costat cămașa pe proprietar, iar el ne lămurește simplu: „700.000 de lei.” Sau „800.000 de lei”. Sau „un milion și două sute de mii”.
Bineînțeles că nici băse nu are un salariu de 20 de milioane de lei, cu tot cu șpagă. Când ni se dau astfel de răspunsuri, cei în cauză socotesc în leii vechi, fiind vorba de salarii de 2.000 de lei sau de 1.400, nicidecum de 20 sau de 16 milioane. Iar cămașa respectivă costă 70 sau 80 de lei, în nici un caz 700.000 sau 800.000 de lei. Pentru simplul motiv că banii s-au schimbat, în urma unei reforme monetare care a avut loc în urmă cu aproximativ zece ani. Subliniez, în urmă cu zece ani, nu în urmă cu zece zile.
În zece ani, românul nu s-a deprins să socotească în noile ordine de mărime a banilor. Cu toate că banii sunt folosiți zilnic, nu din an în paști, la cumpărat pâine, votcă sau țigări. În zece ani! Să ne mai mire de ce durează generații până se schimbă mentalitățile noastre datând din Evul Mediu?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.