Un seism cu amplitudine mare, asemănător celui care s-a soldat cu peste 60.000 de morți în sud-vestul Chinei, are toate șansele să provoace altele la celălalt capăt al lumii, potrivit unui studiu publicat duminică, relatează AFP.
Această descoperire neașteptată ar putea permite, cândva, ameliorarea predicției frecvenței și intensității replicilor, a declarat pentru AFP unul dintre autori.
O echipă de geologi americani a studiat seismele cu amplitudine de peste 7 grade pe scara Richter înregistrate după 1990 și în 12 din 15 cazuri au observat că acestea au provocat unde seismice mai puțin importante de-a lungul faliilor de pe alte continente.
Cutremurul din China, cu o amplitudine de 7,9 grade pe scara Richter, nu a fost cuprins în studiul publicat de revista britanică Nature Geoscience.
„Știm că undele pot călători la suprafața Pământului (…) dar cei mai mulți oameni de știință consideră cutremurele de pământ dinamice ca un caz aparte. În realitate, acestea se produc regulat, iar asta este o surpriză”, explică Tom Parsons, unul dintre autorii studiului.
În decembrie 2004, un seism puternic a lovit coasta insulei Sumatra, în Indonesia, a declanșat reacții seismice până în Ecuador, California și Alaska.
În general seismele consecutive au o magnitudine mai redusă – între 3 și 5 grade pe scara Richter – decât cutremurul primar dar acest lucru nu exclude posibilitatea de a fi mai violente.
„Pot ajunge la orice intensitate”, a subliniat Parsons, care a identificat deja în ultimul sfert al secolului 20 opt seisme „cu intensitate mai mare de 7 grade care au declanșat replici mai violente”.
„Întrebarea cea mai importantă este legată de replici și ceea ce se întâmplă după ce se înregistrează un cutremur”, precizează el, subliniind că există două versiuni în ceea ce privește replicile seismice.
În general, replicile se produc pe o rază între 100 și 200 de kilometri de epicentru, printr-un efect de ricoșeu între faliile conectate în același sistem, aceasta fiind declanșarea statică.
Parcurgerea unor distanțe foarte mari poate fi explicată însă numai prin efectul dinamic de propagare al undelor, explică cercetătorul. Undele pot călători la suprafața Pământului „fără a-și pierde din intensitate chiar și la distanțe considerabile”, precizează acesta.
„Putem studia replicile consecutive și să învățăm, dar trebuie să cunoaștem procentajul seismelor de origine dinamică, iar acestea sunt foarte efemere (…) Odată ce undele au trecut, ele nu mai sunt resimțite și nu mai reprezintă un interes”, subliniază Tom Parsons.
