Un șef de partid, un premier și o aventură de-o noapte

Nu e deloc greu să iei hotărâri. Ele se pot lua nu într-o secundă, ci într-o fracțiune de secundă. Cât ai fugări o muscă, țac-pac.
Greu e doar să suporți consecințele hotărârilor pe care le-ai luat. Acolo e durerea. Sunt saci plini de proverbe pe această temă, în mai toate limbile planetei. Începând cu clasicul ”măsoară de trei ori și taie o dată.”
Când ești singur cuc pe craca ta, mai treacă-meargă, nu-ți prea pasă de severitatea consecințelor care succed hotărârilor tale. Când însă ai o familie de întreținut, apar responsabilitățile și nu te mai porți ca un apucat. Normal, consecințele se răsfrâng și asupra celor de care-ți pasă. Și-atunci, te doare.
Pe baza unor astfel de raționamente, a apărut și a făcut carieră noțiunea de ”compromis”. Nu-ți convine comportamentul șefului tău, că dai cu ghebul și ești subplătit, dar depinzi de acea leafă, la acel loc de muncă. Așa că rămâi pe mai departe în postul tău, până găsești ceva mai bun, dacă găsești. Alt exemplu: te-ai plictisit de nevastă și ea de tine, dar rămâneți împreună pentru că aveți un copil și-un credit la bancă, pe o durată de 30 de ani.
Când însă consecințele hotărârilor tale se răsfrâng asupra unui sat, a unui oraș ori județ, treaba e și mai complicată. Când vine vorba de o țară întreagă, nici nu mai vorbim. Chestia devine gingașă rău.
Eu nu sunt decât un simplu spectator în politică. Stau în locul meu de la balcon și privesc. De băgat, nu mă mai vâr. Sunt alții, mai nu știu cum ca mine cei chemați – vorba vine! – s-o facă.
Dar nu înțeleg cum tu – mare șef de partid – ai numit mai ieri un premier și azi – hodoronc-tronc – nu-ți mai place fața lui. Te-ai plictisit și vrei să-l fugărești. Și să pui altul, mai făt-frumos între premieri. Păi, s-avem pardon, dar ce-a fost în mintea ta când l-ai numit? Ești pasional ca un latin lover, care seduce și abandonează?