Un securist foarte de treabă

Prin forța împrejurărilor, am respirat aceeași marcă de aer cu foarte mulți foști turnători ai aparent defunctei Securități.
Toți sunt, astăzi, bine mersi. Oameni cu greutate: care profesori universitari, care șefi de gazete, care deputați, primari ori senatori.
Din când în când – dar nu foarte des, căci bate la ochi – câte unul o mai cotește spre lumea celor drepți, și-atunci, cum e pilda din strămoși, paginile din ziar bocesc în bernă, de se rupe cămașa pe ele. Citim cu toții dulcegării acelea sub formă de condoleanțe, crucindu-ne cât de integru a fost răposatul: fără pată, excelent soț și tată, dar mai ales grabnic iubitor de aproape, deși deseori l-a turnat pe-acel aproape.
***
Din pleiada de turnători cunoscuți de mine, o să vi-l prezint acum pe-un fost coleg de facultate. Ce coleg era acela…
Colegul acela al meu era o lichea fără cusur, și ne turna, c-o totală dezinhibiție, la profii securiști și la bunica Securitate. Ne chema, pe banii lui, la terase cu bere și mici, ne-ndemna să trăncănim alcoolic și-apoi își împărțea atenția între noi, privindu-ne c-un ochi la făină și altul la slănină, c-o ureche hăis și alta cea, ca să nu-i scape ceva.
Din pricină că Natura îi potrivise peste caracter o jabulică de fizic – la care partea femeiască foarte rar consimțea, chiar accidental, aș putea spune – colegul ne ura pe toți, ca un nehalit al urii, turnându-ne fără discriminare de rasă, sex sau religie. Ne turna pe toți, să nu ne certăm între noi, că pe unii da, iar pe alții ba.
***
Firește, colegul era un dătător în gât înnăscut, un turnător de vocație. Dar n-o să pricep de ce chiar toți profesorii îi căutau în coarne, până și ăia care pozau în integri.
Doamne, ce-l mai cocoloșeau, ca pe un bebeluș sensibil! A isprăvit facultatea freș, ca ieșit de sub duș, fără să-nvețe nimic-nimic-nimic. Creierul său trebuia, se vede, să fie mereu odihnit, pentru că notele informative cer efort cerebral și chiar talent (nu-nțeleg de ce întârzie să apară, în librării, primele volume de „note informative alese”).
La examene, omul copia fără jenă, iar profesorii dădeau toți în orbul găinii.
***
Colegul meu e astăzi un om important, un VIP de primă mână: e magnat de Bacău, și știm cu toții ce-nseamnă asta. Are de toate, doar șofer negru îi lipsește. Vorbește despre facultate cu dispreț, criticând faptul că-ntr-o asemenea instituție se face orice, numai carte nu. Timp pierdut, ce mai!
Într-o zi, cineva a-ndrăznit să-i bată obrazul, amintindu-i de trecutul său securist. Dar, magnatul de Bacău a replicat senin c-a fost silit să toarne, că așa erau vremurile și că el a fost un turnător de treabă, foarte de treabă, nu ca alții, pe care nu-i numește, să nu intre în polemici gratuite.
**
Turnător de treabă! Eu cred ca poate doar în Ceruri să existe turnători de treabă. Acolo, sus, turnătorii fâlfâie serafic, de colo-colo, cu aripile lor dalbe și uriașe, confecționate din hârtia refolosită a pământenelor note informative către Securitate.