Un sucevean ajuns la frumoasa vârstă de 85 de ani, care a descoperit arta sculpturii în lemn în a doua parte a vieții sale și s-a dedicat trup și suflet acestei pasiuni din 1986, lucrează de 30 de ani, în casa sa din satul Pocoleni, comuna Rădășeni, la un proiect artistic de mare anvergură. Este vorba de sculptarea în lemn a Bisericii Sfinții Trei Ierarhi din Iași, la o scară de 1:36.
Din anii în care a locuit în municipiul Iași, Mihai Grumăzescu a fost fascinat de locașul de cult cu pereții exteriori sculptați în piatră, unic în lume. Sculptarea în lemn a bisericii, la scara de 1:36, cu redarea exactă a tuturor detaliilor arhitecturale, este proiectul monumental la care s-a înhămat domnul Mihai.
O muncă titanică, ce nu a fost încă apreciată la valoarea ei
Acum, la final de 2019, după 30 de ani de muncă, octogenarul a finalizat o treime din biserică. Este vorba de o treime completă, de la baza temeliei la turn, astfel că ar putea fi expusă fără probleme și în această formă și ar atrage cu siguranță din punct de vedere turistic. Impresionează modul în care este lucrată, până la ultimele detalii. De exemplu, cât de minuțios este redată intrarea în biserică și pisania de deasupra ușii de la intrare.
„Am finalizat o treime din biserică, inclusiv cu partea de turn, dar nu am unde să o instalez, nu am înălțimea, îmi trebuie măcar cinci metri înălțime”, ne-a relatat sculptorul în lemn. Lucrarea se află într-una din camerele bărbatului, pe bucăți, unde nu are cum să bucure nici pe departe cât de mulți ochi ar putea bucura.
Modest, Mihai Grumăzescu se ferește să își laude lucrarea și spune doar că speră ca după ce el nu va mai fi cineva din conducerea județeană ori din conducerea Primăriei Rădășeni să valorifice cumva lucrarea. Având în vedere munca acestui om și ce a ieșit din mâna sa, cu siguranță că redarea Bisericii Sfinții Trei Ierarhi de la Iași, pe lemn, la scara de 1:36, trebuie să ajungă la un moment dat într-un spațiu expozițional deschis publicului.
Casa octogenarului, un muzeu fără public
Foarte important este că un astfel de spațiu expozițional, care să aibă în centru Biserica Sf. Trei Ierarhi realizată pe lemn, poate fi completat cu alte zeci de lucrări ale aceluiași Mihai Grumăzescu. Asta pentru că în cei peste 30 de ani de când sculptează în lemn, bărbatul a realizat foarte multe lucrări, o parte donate, câteva vândute, iar multe expuse în casa sa.
Figuri de domnitori, de sfinți, scene religioase, aspecte din viața de zi cu zi a țăranului, chipuri ale marilor nume ale literaturii române, unele adunate în lucrări mai mari, care înglobează mai multe figuri, toate se găsesc în casa bărbatului de 85 de ani, un adevărat muzeu fără public.
Și-a găsit refugiul în arta pe lemn după dramele personale
Este de datoria celor care pot face ceva să nu lase aceste lucrări să se piardă ori să fie vândute pe nimic, mai ales că Mihai Grumăzescu nu are nici urmași direcți. El a avut un fiu și o soție, însă din păcate i-a pierdut pe ambii.
Sculptura a fost și este pasiunea vieții sale, refugiul său, cea care l-a ajutat să treacă peste dramele din familie și, în ultimii ani, îl ajută să-și aline singurătatea.
A donat o parte din lucrări comunității locale
După vârsta de 80 de ani, a decis să doneze comunității locale din Rădășeni o parte din lucrările sale. Așa a luat ființă Sala Voievozilor din incinta Căminului Cultural Rădășeni.
Sala Voievozilor prezintă în jur de 50 de lucrări sculptate în lemn, cele mai multe dintre ele figuri de domnitori.
Octogenarul este supărat că deși a fost declarat cetățean de onoare al comunei Rădășeni, de doi ani de zile nimeni de la primărie nu l-a mai căutat și nu s-a interesat cu privire la ce a mai lucrat și mai ales cu privire la stadiul lucrării monumentale – redarea Bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iași la scara 1:36.
„Numele meu și al tău vor dăinui peste veacuri / Tu îmi vei purta numele meu”
Bărbatul a scris și o poezie dedicată acestei lucrări monumentale a carierei sale de sculptor.
„Stau mult în preajma ta și te privesc / Nu-mi vine să cred că ne-am logodit / Numele meu și al tău vor dăinui peste veacuri / Tu îmi vei purta numele meu”, sunt câteva din versurile pe care bătrânul le spune în lacrimi.
