La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis joi, după-amiază, expoziția de tapiserie, metaloplastie și sculptură în lemn a artiștilor plastici Marcela Larionescu, Viorel Grigoraș și Ion Maftei.
Un adevărat exercițiu de înseninare
Expoziția, organizată sub egida Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Suceava, care etalează, într-o conjugare armonioasă, 19 lucrări de tapiserie realizate de Marcela Larionescu ( în care artista îmbină, între fibrele țesute sau croșetate, cochilii de melci și scoici), 15 plachete de metaloplastie, executate de Viorel Grigoraș, și patru lucrări de sculptură în lemn (care multiplică motivul roții), realizate de Ion Maftei, a reunit la vernisaj membri breslei artistice suceveane, prieteni și cunoscuți care au răspuns invitației și au venit să participe la un adevărat exercițiu de înseninare.
Un exercițiu care, ca pe o scenă de teatru, a recreat o lume într-un spațiu restrâns.
„Marine” și „Refluxuri”
Criticul de artă ieșean Valentin Ciucă a apreciat expoziția ca „un sanctuar de albastru”, „Marinele” și „Refluxurile” Marcelei Larionescu asigurând cadrul cromatic dominant al întregii desfășurări vizuale, în care lucrările de metaloplastie ale lui Viorel Grigoraș punctau spațiile dintre creațiile textile cu luciul aprins al tablei de cupru, iar roțile din lemn băițuit ale lui Ion Maftei, care întruchipau elementele esențiale ale Universului, aerul, apa, pământul și focul, sugerau rotiri și rostogoliri amețitoare.
„Un sanctuar de albastru” care, așa cum a remarcat Valentin Ciucă, îi crea privitorului impresia că „temperatura caniculară scade până la nivelul aproape ideal”.
Trei colegi de generație a căror existență este marcată de discreție
O expoziție realizată de trei colegi de generație a căror existență este marcată deopotrivă de discreție și de o bine cumpănită rânduială a lucrurilor, artiști între care există parcă un cod relațional aidoma celor din vechile tratate alchimice acroamatice, a căror cheie de lectură și înțelegere se transmitea oral doar între inițiați. Inițiați așa cum a fost și maestrul Adrian Podoleanu, retras cu puțin timp în urmă în ceruri la fel de albastre ca tapiseriile Marcelei Larionescu, unul dintre marii maeștrii ai artei ieșene, „o conștiință artistică – așa cum a apreciat Valentin Ciucă – deloc dispusă la compromisurile vremurilor, un artist inspirat pe care tandrețea dialogului cu realul l-a făcut credibil”.
Un cadru de resemnificări expresive,cu sugestii sonore de valuri
În acest cadru de resemnificări expresive, cu sugestii sonore de valuri, Valentin Ciucă a mărturisit că și-o imaginează pe Marcela Larionescu pășind desculță pe nisipul plajei și ducând, din când în când, la ureche cochilia unei scoici care păstrează șoaptele mării. Lucrărilor de tapiserie, în care ritmurile sunt punctate de cochilii sidefate, li se alătură cele de metaloplastie executate de Viorel Grigoraș, asemuit de critic cu un „gravor german, un foarte bun meșter medieval, care face dovada unei manualități exersate”.
Un artist cu o imaginație barocă, practicant al unei arte care necesită deopotrivă răbdare și rigoare, un creator care-și desăvârșește lucrările prin sute de lovituri de ciocan care trădează „plăcerea făurarului”.
„Un fel de roză a vânturilor, care oferă o deschidere către toate azimuturile”
Așa cum a spus Valentin Ciucă, prin alăturarea sculptorului Ion Maftei, s-a creat „un fel de roză a vânturilor, care oferă o deschidere către toate azimuturile”.
Modalități diferite de exprimare artistică reunite într-o formulă armonioasă, o lecție de seducție vizuală care m-au dus cu gândul la cele trei atitudini ale lui Proust: să dorești lucrurile de la distanță, să nu te bucuri excesiv când le posezi și să te poți despărți de ele ca să continui să te bucuri de la distanță.
Un adevărat eveniment la Suceava, „o expoziție – cum a spus Valentin Ciucă la finalul manifestării – care face ca acest spațiu cultural să devină cât mai competitiv”.
Epigrame dedicate artiștilor expozanți
Prezent la vernisaj, poetul Ion Cozmei le-a dedicat celor trei expozanți (deși Ion Maftei nu a fost de față) câte o epigramă:
1. „Întreb eu ca moldovenii, / Pripășiți într-un oraș: / Oare ce-are Goraș Jeni / Cu maestrul Gri – Goraș?!”
2. „Mă întreb precum acela / Care curios mai e: / Cine, oare, pe Marcela / A băgat-o-n UAP?!”
3. „Vrând acum să se amuze, / Se întreabă Ion Cozmei: / Oare care dintre muze / L-a furat pe…Ion Maftei?!”
