Există niște profesii speciale, care nu pot fi exercitate în afara unui mare umanism. Așa este, de exemplu, chirurgia, medicina în general; așa este căutarea științifică a unor noi leacuri, care să vindece sau măcar să aline suferințele unei mari mase de bolnavi, socotiți până mai ieri incurabili.
Despre profesorul Nicolae Paulescu se știe că a fost descoperitorul insulinei, dar că premiul Nobel i-a fost săltat, pe nedrept, de alți doi oameni de știință, canadieni, care ajunseseră și ei, dar cu un pas mai târziu, la aceleași rezultate.
Mă rog, când cauți insulina nu te gândești automat la premiul Nobel, pentru simplul motiv că premiul Nobel nu-i din același metal ca premiul Oscar. N-o faci pentru glorie, cu alte cuvinte, ci o faci condus numai și numai de acel mare umanism, de care vorbeam adineauri.
Profesorul Paulescu a fost un om rău la inimă, structural rău, camarad în ale antisemitismului cu un diavol ca A. C. Cuza. Este cunoscută influența sa asupra lui Zelea Codreanu, asumată deschis de acesta din urmă, care scria în “Cuvântul legionar”: „Articolele profesorilor Cuza și Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul legionar, erau adevărate transporturi de muniții prin care noi învingeam argumentările presei jidănești.”
Ura sa sălbatică, suprapusă peste altele, a pregătit terenul pentru asasinatele și gropile comune din al Doilea Război Mondial. Pentru Paulescu, concetățenii lui evrei erau “păduchi”, care trebuiau eliminați de pe teritoriul țării: „Scopul nostru este isgonirea jidanilor. Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care, fiind și ei plini până peste cap de păduchi, ar refuza mortișsă mai primească și pe ai noștri. Ar trebui deci ca toate țările infectate de jidani să stabilească de comun acord o cloacă (în Palestina, în Africa sau în America) unde să-și poate fiecare arunca lăturile”.
Cam așa scria eminentul om de știință în “Apărarea Națională”, la 1 februarie 1925. Ce limbaj infect, pornit din condeiul unui om urât!
În anul 2005, după studierea scrierilor antisemite ale lui Nicolae Paulescu, “International Diabetes Federation” a decis să renunțe la orice asociere cu Nicolae Paulescu și să nu accepte decernarea de premii care să-i poarte numele.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
