Merg cam de două ori pe an în Liège, la un foarte bun prieten, astfel că am ajuns să îndrăgesc acest oraș belgian, cântat printre alții de Jacques Brel, în al său minunat „Il neige sur Liège”. Dar și alte personalități și-au legat numele de acest oraș, dac-ar fi să-l pomenim doar pe Georges Simenon, născut și trăit aici ani buni, scriitorul din a cărui pană a ieșit, într-o zi, și a plecat în lumea largă faimosul comisar Maigret.
La Meuse – râu lung de 950 de kilometri, care, înainte de a se vărsa în Marea Nordului, curge încet și consistent prin Franța, Belgia și Olanda – traversează și orașul Liège, oferindu-și apele unui asiduu comerț, dublat de un turism asigurat de navele de croazieră.
Undeva, în plin oraș, deasupra râului, un bloc de piatră se arcuiește grandios. În vârful lui, un înotător de bronz se pregătește să plonjeze în apă. Chiar așa se numește sculptura: „Le plongeur”, „Plonjorul”, și nu e de mirare că belgienii o socotesc una dintre mândriile orașului lor.
Am rămas „bouche bée”, cum zic frații noștri francofoni, să aflu că autorul „Plonjorului” este un moldovean de-al nostru, Idel Ianchelevici, născut în România, mai precis în Leova (la 80 km de Iași), care acuma e bifată în dreptul Republicii Moldova.
Interesant este că lucrările de debut ale lui Ianchelevici datează din 1930, pe când își satisfăcea stagiul militar la „Regimentul IV Roșiori” din Galați. Comandantul regimentului, auzind despre talentul soldatului, i-a ordonat să sculpteze un număr de 14 busturi de-ale marilor voievozi români: Ștefan, Mircea, Mihai Viteazul și restul găștii. Pentru asta, i-a oferit drept plată un preț foarte bun: scutirea de instrucția militară.
Am vorbit zilele trecute despre celebrul scenarist ieșean I.A.L. Diamond, care și-a câștigat gloria mondială la Hollywood. Acuma, l-am pomenit pe Idel Ianchelevici, alt român faimos. Iar noi continuăm la nesfârșit să susținem că imagine favorabilă în lume ne fac sportivi precum Comăneci, Hagi și Năstase.
Fără supărare, dar e de toată jena.
