Un român, cu origini în Horodniceni, coordonează lucrările de construcție la metroul newyorkez

Un specialist în construcții originar din România este coordonatorul celor mai mari lucrări de infrastructură ale metroului newyorkez, transmite corespondentul MEDIAFAX la New York.
Așezat confortabil pe un fotoliu în biroul său situat la etajul șase al clădirii de la capătul bulevardului Broadway, într-o pauză la jumătatea unei zile de lucru încărcate, Mihai Horodniceanu vorbește cu pasiune despre proiectele de construcții ale metroului newyorkez pe care le supervizează și despre amintiri din România. „Ziua mea e încă abia la început, încă nu am verificat corespondența”, spune el. Secretara tocmai i-a făcut un sumar al programului din ziua următoare.
Alături de diplome, pe unul din pereții biroului său sunt două tablouri de pictură abstractă. „Sunt de Francisc Bartok, un nepot al lui Bela Bartok. L-am cunoscut aici la New York și am devenit prieteni”, explică Horodniceanu. Acasă mai are un număr semnificativ de lucrări ale pictorului român stabilit în Franța și decedat la sfârșitul anilor ‘80.
În funcția de director al MTA Capital Construction Company, proiectantul cu doctorat în inginerie Mihai (Michael) Horodniceanu este coordonatorul celor mai mari proiecte publice de infrastructură din New York în ultimii 70 de ani, al căror cost se ridică la 17.5 miliarde de dolari. Extinderi ale liniilor de metrou existente, modificarea rutelor actuale pentru o mai bună fluidizare a traficului, tunele adiacente pe sub zone rezidențiale și un nou terminal feroviar situat la zeci de metri sub pământ în chiar inima Manhattanului.
Vizita la Horodniceni: Există un singur drum, iar localitatea era la capătul drumului
Specialist în domeniul arterelor rutiere și feroviare din metropola americană, Horodniceanu rememorează un moment din timpul vizitei sale în comuna natală a bunicilor săi din nordul Moldovei, al cărei nume îl poartă: „Am fost acolo în 2005, la o reuniune de familie, iar când am ajuns, spre uimirea mea am constatat că există un singur drum, iar localitatea era la capătul drumului”.
S-a născut la București în 1944, dar locul de care îi este legat numele este Horodniceni, comună din județul Suceava, unde bunicii și străbunicii săi au locuit, urmași ai unei familii de evrei care s-au stabilit acolo la începutul al secolului XIX-lea. „În anul 2005 am organizat o reuniune acolo, cu mai mulți reprezentanți care poartă acest nume veniți din mai multe colțuri ale lumii. Am vizitat împreună cimitire evreiești din mai multe localități din nordul Moldovei și am reușit să reconstruim împreună un arbore genealogic al familiei noastre, care duce la doi frați evrei care au emigrat în Moldova din Galiția, după anexarea de către Imperiul Austro-Ungar”, povestește el.
Nu a vrut sub nici o formă să renunțe la numele de Horodniceanu
Deși este un nume adoptat de strămoșii săi – „probabil în perioada Emancipării”, nu s-a gândit niciodată să renunțe la el, nici măcar după căsătorie. „Am avut mari probleme cu pronunțarea numelui meu în Israel, dar aici în America oamenii sunt foarte înțelegători”, povestește Horodniceanu. Mai mult, soția Batsheba a îmbrățișat numele și chiar limba română. „Când am venit la New York la începutul anilor ‘70, soția mea, care nu este de origine română dar învățase limba de la părinții mei, a aplicat pentru o poziție de traducător la o judecătorie aici și, spre surprinderea mea, a fost angajată”, își amintește el.
Mihai Horodniceanu a emigrat din România împreună cu familia în anul 1961, la vârsta de 17 ani. „Terminasem clasa a X-a, la Liceul Caragiale și probabil că am avut profesori buni, pentru că limba română mi-a rămas”, spune el zâmbind, vorbind românește aproape la perfecție.
În Israel a terminat studiile liceale și a făcut armata, trei ani, iar apoi a absolvit facultatea de Inginerie la Universitatea „Technion” din Haifa, în 1971. „După care am venit aici în Statele Unite în ideea că o să stau aici 2-3 ani, iar acești 3 ani s-au transformat în 40”, spune el. Și-a continuat studiile la Columbia University, unde a obținut un Master degree în Management și ulterior un doctorat în Transporturi, Inginerie și Planificarea Transporturilor la NYU Politechnic University, în 1977.
A fost Directorul Departamentului Trafic din cadrul Primăriei New Yorkului
În același timp și-a început cariera profesională. În primii cinci ani a lucrat la Berger Lehman – o filială a Louis Berger, una dintre ceel mai mari companii din lume în domeniiul consultanței pe infrastructură, după care în 1975 a devenit conferențiar la Institutul politehnic din cadrul NYU, unde și-a luat doctoratul. Acolo a lucrat pe cercetare, iar în 1978 a devenit asistent de profesor universitar, poziție ocupată până în 1980, pe profilul Transporturi, Planificare și Ingineria Transporturilor. „Practic specializarea mea a fost în Siguranța Transporturilor”, explică Horodniceanu, menționând că în același domeniu și-a luat și doctoratul.
De perioada academică se leagă și primul proiect antreprenorial. „Am înființat o companie, care se chemă Urbitran, împreună cu un grup de colegi”, care a devenit până la începutul anilor ‘90 unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii pe proiecte tehnice de transporturi, cu peste 200 de angajați și filiale regionale în New York, New Jersey Connecticut și Pennsylvania, povestește el.
A renunțat la firmă în anul 1986, când a fost numit Directorul Departamentului Trafic din cadrul Primăriei New Yorkului, poziție pe care a deținut-o până în anul 1990 și totodată prima sa experiență în sectorul public. A revenit la conducerea firmei în anul 1990, la încheierea mandatului, până în vara anului 2008, când a fost numit în funcția de președinte al MTA Capital, o divizie a Metropolitan Transportation Authority (MTA), care se ocupă de toate proiectele de extindere a infrastructurii metroului newyorkez și liniei de tren locale Long Island Railroad (LIRR) .
Metroul newyorkez este unul dintre cele mai complexe din lume
Cu o lungime de peste 1000 de kilometri de linii operaționale și un număr de 468 de stații, metroul newyorkez este unul dintre cele mai complexe din lume, deservind zilnic un număr de peste 5 milioane de călători, pe o încrengătură de 24 de linii, 24 de ore din 24. Deși renumit pentru eficiență, este totodată și unul dintre cele mai vechi metrouri – primele linii datând din secolul trecut, iar nevoia de adaptare la condițiile moderne de urbanistică și trafic solicită inventivitatea proiectanților și spiritul ingineresc, în special într-o aglomerare urbană ca Manhattan, unde fiecare palmă de pământ contează.
Cinci proiecte de mare anvergură eșalonate pe următorii 20 de ani au fost stabilite pentru divizia MTA Capital Construction a fost înființată în 2003 Companiei de Metrouri (MTA). Extinderea terminalului South Ferry, la extremitatea sudică a Manhattanului – unde trenurile de metrou nu puteau să încapă în întregime din cauza spațiului îngust și a curvaturii tunelului, renovarea Stației Fulton în vederea creării unui punct nodal în partea sudică a Manhattanului care să asigure conexiuni rapide în toate direcțiile, construirea unui nou terminal-gară subteran, lângă gară și stația de metrou deja existentă Grand Central, în partea de mijloc a orașului, care să preia liniile de tren local de la est dinspre Long Island, extinderea liniei Nr 7 de tren care face legătura la est între Manhattan și Queens și construirea unei linii de metrou noi, de la nord la sud, de-a lungul Second Avenue, în Manhattan.
Singurul proiect încheiat până în prezent este terminalul de la South Ferry, și acesta cu o întârziere de aproape un an, la jumătatea anului trecut, iar proiectul liniei adiacente de pe Second Avenue a ajuns într-o fază critică, construcția liniei subterane ajungând în zona rezidențială și comercială de la sud de strada 96. Actuala fază a lucrărilor, care va fi de fapt moștenirea lăsată urmașilor de Dr. Horodniceanu include forarea pe sub bulevardul Second Avenue a unui tronson de doi kilometri între străzile 96 și 87, sau zece străzi disțanță pe harta de străzi perpendiculare a New Yorkului, proiect eșalonat pe o perioadă de 6 ani. Deși abia la începutul lucrărilor, proiectul provoacă deja reacții negative din partea locuitorilor și a proprietarilor de businessuri, exasperați numai de idea de a avea un utilaj gigant care forează pe sub casele și magazinele lor zi și noapte. De aceea Dr. Horodniceanu este nevoit să-și dubleze calitatea de inginer constructor cu aceea de specialist în relații publice, dând explicații săptămânal în conferințe de presă și interviuri, având întâlniri cu locuitorii din zonă și oferind promisiuni de reabilitare a zonei și eforturi de a menține mersul normal al vieții de zi cu zi.
Filmări săptămânale pentru Canalul Discovery
Între o ședință la primărie și o vizită pe șantier, constructorul-șef Horodniceanu mai are în programul săptămânii o filmare pentru Canalul Discovery, care face un documentar despre proiect, și o vizită la o grădiniță din zona șantierului, unde încearcă să le explice copiilor, în limbaj profan de ce construcția durează așa de mult, arătându-le cum se fabrică mortarul într-un castron.
Nelipsit în toate aparițiile sale papionul, pe care îl poartă cu religiozitate, indiferent de situație. „Orice om are idiosincraziile sale. Am început să port papion dintr-un motiv destul de prozaic: îmi murdăream mereu cravata în timpul lucrului. Ca profesor universitar, am considerat că mi se potrivește oarecum. Astfel, în prezent a ajuns un fel de marcă a identității mele, fiind unul din puținii membri al breslei inginerilor și arhitecților care poartă papion. Și cu siguranță singurul oficial pe care îl veți întâlni purtând așa ceva”, adaugă el.
A încercat de două ori să facă afaceri în România, dar nu a reușit
În România spune că se întoarce întotdeauna cu plăcere. A avut două tentative de a deschide afaceri în România, de două ori, o dată în 1992, printr-un parteneriat local cu un prieten din copilărie, iar ulterior încercând să obțină un contract cu Administrația Națională a Drumurilor, finanțat de Banca Mondială. În ambele nu a reușit. „Am realizat că în unele locuri e mai bine să mergi doar în vizită, așa că mai bine muncesc aici și merg în vizită acolo”, spune el. Rămâne însă întotdeauna deschis, dacă i s-ar solicita sprijinul sau experiența.
„În România sunt foarte mulți ingineri buni, ceea ce este important. Dar ce am învățat eu aici este că foarte important este managementul ingineriei”, subliniază Horodniceanu, adăugând: „Pentru mine România este foarte importantă, deoarece toată baza educației mele vine din România. Acest lucru nu se poate uita și nu poți renunța la el”.
Cea mai mare realizare a sa rămâne însă familia: soția Batsheva – și cei doi fii Oded și Eran, în vârstă de 37 și 34 de ani, ambii realizați profesional și familial. Chiar dacă este bunic, nu se gândește la pensionare. „Consider că am trecut de vârsta pensionării, când aveam 40 de ani”, glumește el.
„Motivația mea personală a fost totdeauna de a face lucrurile mai bine și de a împinge limitele profesionale. De fiecare dată când am schimbat un loc de muncă – și l-am schimbat de trei ori, am câștigat mai puțin. Finanțele nu au fost motivația principală”, conchide inginerul Horodniceanu.
Corespondență de la New York de Ilie FUGARU, ilie.fugaru@mediafax.ro