Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dispus, joi, restituirea în natură a unui imobil sau plata de daune, după ce reclamantul a invocat încălcarea dreptului său de proprietate deoarece instanța supremă a admis recursul în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești favorabile lui.
CEDO a informat, vineri, că în această cauză, similară cazului Brumărescu, a fost invocată în fața Curții de la Strasbourg încălcarea dreptului la un proces echitabil, recunoscut de articolul 6 din Convenția Europeană, și a dreptului la respectarea proprietății, garantat de articolul 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, ca urmare a admiterii recursului în anulare de către Curtea Supremă de Justiție împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile de restituire a unui imobil, situat în București.
Concret, Paul Ionescu a câștigat în instanță dreptul de proprietate asupra unui imobil care i-a aparțiut tatălui său, imobilul fiindu-i restituit în 1995. Doi ani mai târziu, ca urmare a admiterii recursului în anulare împotriva hotărârii judecătorești prin care Ionescu a câștigat acest drept, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea din 1995 și a respins acțiunea în revendicare a reclamantului.
În consecință, CEDO a constatat, în 2 noiembrie 2004 încălcarea drepturilor lui Ionescu, iar, joi, s-a pronunțat și asupra satisfacției echitabile, informează, vineri, Ministerul Afacerilor Externe.
Reclamantul solicitase restituirea în natură a imobilului sau acordarea a 325.000 de euro, reprezentând daune materiale și morale. Curtea a dispus, în principal, restituirea în natură a imobilului în cauză, iar, în subsidiar, acordarea sumei de 107.500 euro drept daune materiale și morale.
Cel care a creat precedentul și al cărui caz constituie jurisprudența Curții Europene în dosarele românești este Dan Brumărescu. Acesta, după opt ani de perindări prin instanțe, a cîștigat, în fața Curții dela Strasbourg, procesul de restituire a imobilului său naționalizat în 1950. Curtea Europeană a decis, la 23 ianuarie 2000, că, în situația în care statul român nu va proceda la restituirea imobilului, trebuie să îi dea lui Brumărescu 181.400 de dolari ca despăgubire materială. De asemenea, Curtea a hotărît ca reclamatul să primească 15.000 de dolari ca despăgubire morală și 2.450 dolari pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.
Astfel, hotărârea Curții de la Strasbourg în această cauză se înscrie în seria cazurilor deschisă de hotărârea Curții din anul 1999 în cazul Brumărescu, în conformitate cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Protocoalelor la aceasta, precum și cu jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În 1998, Curtea Supremă de Justiție și-a schimbat practica, prin admiterea acțiunilor în revendicare a imobilelor naționalizate sau expropriate, respectiv prin modificarea Codului de Procedură Civilă, prin eliminarea recursului în anulare.
