Românul Ioan Bojani a fost patron al unei mici fabrici de cherestea, avea o familie, o casă și mașină. Acum este cerșetor la metrou, în Paris, și mai are doar un iepure și un cărucior, a relatat, luni, International Herald Tribune.
Ioan Bojani stă pe trepetele Metroului, lângă Opera Bastilia. Toată averea sa sunt un iepure alb, într-o cușcă, și un cărucior de supermarket.
Nu demult, bărbatul avea o firmă cu 70 de angajați în România, un apartament cu trei camere și o mașină.
Acum trăiește într-o rulotă abandonată, în pădurile din preajma Parisului. Își ia apa dintr-un izvor și își face mâncare la foc,în aer liber. El face din cerșit cam 10-15 euro pe zi, iar în zilele bune chiar câte 13 -19 euro.
„Povestea vieții mele e un roman”, spune bărbatul. La 48 de ani, Bojani a ajuns să fie un imigrant ilegal, tolerat de autorități.
Românul face parte din categoria gri de emigranți, cu drept la azil, care au ajuns în Paris și nu au din ce să trăiască.
Întro zi obișnuită, Bojani este pe scările metroului încă de la 9 dimineața. Are în față o cutie de plastic pentru mărunțiș, își ridică politicos pălăria și zâmbește când primește ceva. Iepurele, Julieta, îl ține pentru a capta mai ușor atenția trecătorilor.
Din ianuarie 2006, de când a ajuns în Paris, venit de la cules măsline în Spania, trăiește în rulotă, fără curent electric.
„Am pierdut totul. Nimic nu mai e greu, acum”, spune bărbatul fără să se plângă viața sa. S-a născut într-o familie simplă în Sălaj. Tatăl său avea căruță cu cai ,iar mama se ocupa de casă, de animale și de grădină.
A plecat la 14 ani la Brașov să învețe strungărit. După școală s-a mutat la un frate mai mare, în Arad, unde a lucrat în construcții și a făcut, în paralel, facultatea de management și inginerie.
Bojani s-a căsătorit în 1980, la 22 de ani și a lucrat ca magazioner la un magazin, până în 1989, când a căzut comunismul.
„După căderea lui Ceaușescu, totul s-a schimbat. Nu se mai găsea de lucru. Românii nu știau ce înseamnă libertatea”, mai spune el.
Bijani, împreună cu soția și cele trei fiice, s-au mutat în satul Vladimirescu, lângă Arad, unde a lucrat la Distrigaz. A avansat în funcție și a ajuns să coordoneze 70 de oameni. În 2001, și-a făcut propria firmă de cherestea.
Dar cea mai mică dintre fetele sale a avut un accident la spate și a rămas paralizată. Trei luni mai târziu, cea dea două fată, Paula, a murit otrăvită cu monoxid de carbon emanat de un boiler defect.
„Am mai muncit pentru o vreme, dar m-am oprit. Am cheltuit toți banii prin spitale, mi-am vândut cele două mașini și casa să supraviețuiesc”, povestește bărbatul. „Îi mai trimitea bani Bianca, fiica cea mai mare, care trăia în Italia”, adaugă el.
Bojani a ajuns, între timp, în vizorul poliției economice. „M-au confundat cu cineva, care avea scrisul asemănător cu al meu. Trebuiau să găsească un vinovat”, mai spune bărbatul.
Fostul prim-ministru Adrian Năstase a fost la Arad, să repare confuzia. Totuși, Bojani a făcut 18 luni de închisoare pentru fals în acte și evaziune fiscală.
Avocatul său s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), iar purtătorul de cuvânt al Curții a confirmat existența cazului pe rol.
Nicoleta a murit în februarie anul acesta. „Nici nu m-am întors în România pentru înmormântare. Nu pot să iert satul român pentru ce mi-a făcut. Dacă m-aș întoarce în țară, aș fi arestat”, a mai spu Bojani.
În Franța trăiesc aproximativ trei milioane de imigranți legal, 42 la sută dintre ei în zona Capitalei. Statisticile, însă, nu-i includ și pe imigranții ilegali.
Lui Bojani i-ar fi imposibil să obțină un permis de ședere legal. Își face griji pentru soția sa, care este într-o stare psihică gravă, după moartea celor două fete.
Ultima lui speranță rămâne la CEDO.
